Potrivit unui raport anual publicat de grupul de control şi monitorizare a celebrei structuri înclinate din Italia, turnul a recuperat, între 2001 şi 2013, aproximativ 2,5 centimetri din gradul de înclinare. Reducerea poate fi considerată lipsită de importanţă de unii, dar reprezintă o veste bună pentru specialişti, care au început să supravegheze monumentul din 2001, când acesta a fost redeschis publicului.
Cel mai mare progres s-a înregistrat în cursul unei perioade de reabilitare care a durat 11 ani, începută în 1992, timp în care gradul de înclinare s-a modificat de la 4,5 metri la 4,1. Prima intervenţie de reabilitare, condusă de profesorul Michele Jamiolkowski, a constat în încercuirea primului etaj cu cabluri de oţel, aceasta fiind o structură de consolidare temporară. Au urmat mai multe intervenţii, de data aceasta sub pământ, terenul de sub turn fiind îngheţat, iar blocurile de piatră conglomerată, vechi de 150 de ani, au fost extrase. Aceste bucăţi au fost înlocuite cu grinzi şi beton armat.
În ianuarie 1999 a fost realizată intervenţia finală de stabilizare a monumentului. Pământul de sub turn a fost extras şi eliminat, forţând turnul să îşi reducă din înclinare.
În cele din urmă, reducerea cu 2,5 centimetri a gradului de înclinare a turnului, din ultimul deceniu, reprezintă o victorie pentru comunitatea din Pisa. Potrivit experţilor, monumentul poate fi considerat „în siguranţă” pentru următoarele două-trei secole.
Construcţia Turnului din Pisa a început în 1173. Înalt de 55,86 metri, cu o grosime a zidului la bază de 4,09 metri şi o greutate estimată la 14.500 de tone, turnul a fost proiectat să stea vertical, însă, din cauza calităţii proaste a solului, fundaţia a început să se scufunde chiar în timpul construcţiei, provocând inclinarea turnului spre sud.