Ucraina: Visul unei nopți de iarnă – Analiză RFI

Privirea lui Viktor Andrusiv trădează un amestec de oboseală, neîncredere și agitație. Pe un ton tăios ca gerul din Piața Independenței din Kiev, doctorul în științe politice în vârstă de 30 de ani mă îndeamnă să port mereu legitimația la vedere. Lipsa de încredere e una din trăsăturile dominante ale Euromaidanului, unde, în această dimineață de decembrie, manifestația număra circa 2000 de oameni. Andrusiv calcă printre firele celor cinci generatoare diesel care alimentează fierbătoarele de apă și plitele electrice. Din spatele porții Arhanghelului Mihail, voluntarii se agită să umple mesele cantinei improvizate. Meniul nu e foarte variat: niște sarmale uriașe, cârnați, castraveți murați, biscuiți, gem și pâine. La umbra porții stau la coadă fețe gârbovite de frig. Sunt cei care își petrec nopțile în corturile din Maidan sau în clădirile ocupate din vecinătatea pieței, scrie RFI Romania. 

Andrusiv este în Piața Independenței din 21 noiembrie. Atunci a început la Kiev manifestația pentru semnarea acordului de asociere cu UE, iar el este unul dintre aceia care i-a îndemnat pe oameni să rămână în ceea ce avea să se numească, mai târziu, Euromaidan. În căldura emanată de trei butoaie de tablă în care ard focuri de tabără, îmi explică principala cerință a manifestanților din Piața Independenței: demisia președintelui Viktor Ianukovici. Dincolo de asta însă, crede Andrusiv, Ianukovici ar putea arăta un strop de bunăvoință prin pedepsirea celor care au ordonat reprimarea violentă a manifestațiilor pașnice în data de 29 noiembrie.

A doua cerință a manifestanților este asigurarea că ei nu vor fi persecutați de justiția ucraineană. Viktor Andrusiv îmi povestește că „oamenilor le e frică de represalii. Nici afaceriștii nu sunt scutiți de amenințări. Oricând, patronii se pot trezi cu un afiliat al Familiei lui Ianukovici care vine și le cumpără afacerea sub amenințare”. Tânărul e chemat cu treburi urgente. O camionetă cu lemne a sosit să împrospăteze stocurile pentru încălzire.

Buturuga blondă răstoarnă carul UE

Lipsa de încredere a lui Viktor Andrusiv nu se manifestă doar atunci când vine vorba de posibili instigatori care s-ar infiltra în tabăra sa, ci este una generalizată față de politica ucraineană. El însuși face parte din partidul Alianța Democratică, o formațiune tânără care se ține departe chiar și de celelalte segmente ale Euromaidanului dominate de partidele mari de opoziție. Singura noțiune care îi inspiră încredere lui Andrusiv este „poporul”, iar marea de oameni strânsă în Piața Independenței din Kiev este pentru el o formă de referendum pentru viitorul european al Ucrainei „care se desfășoară chiar aici sub ochii noștri”.

În Piața Independenței însă, nu toată lumea cere semnarea acordului cu UE. Printre corturile din Euromaidan, după prima baricadă ridicată de protestatari, un bărbat mă trage de mânecă și mă întreabă dacă vorbesc românește. Petrică Prisăcariu, în vârstă de 58 de ani, locuiește în satul Târnalca, regiunea Cernăuți. El vrea „condiții mai bune de trăit ca omul să aibă unde lucra, să câștige bani ca să aibă unde locui și să nu lese casă și copii în pribegie după o bucată de pâine” și ca UE să dea jos „bandiții ăștia care stau la putere și care și-au bătut joc și de tineret și de pensioneri și de tăt”.

Lui Petrică Prisăcariu nu îi explicase nimeni culisele negocierilor dintre UE și Ucraina pe tema acordului de asociere, demers început de pe vremea fostului președinte Viktor Iușcenko. Nimeni nu îi spusese că UE nu are puterea să dea jos regimul de la Kiev, ci oferă doar o perspectivă de dezvoltare pe termen mediu și lung. Protestul din Maidan a evoluat și cunoaște deja mai multe faze ale existenței sale. „Dacă la început se cerea doar semnarea acordului de asociere cu UE, acum se cere demisia președintelui, a guvernului, deci revin pe agenda publică toate acele motive de nemulțumire care fuseseră anulate temporar de perspectiva asocierii la UE”, îmi explică Leonid Litra, senior research fellow la Institutul pentru Politică Mondială din Kiev.

Acordul de asociere are două componente: una politică, ce presupune alinierea la standardele democratice și ale statului de drept din Europa, și una economică, ce oferă asistență de dezvoltare condiționată de proiecte concrete înaintate de Ucraina. Șeful statului ucrainean a încercat să maximizeze beneficiile economice de pe urma acordului de asociere și să minimizeze obligațiile politice ale regimului său. „Când a aflat că UE nu e de acord cu această strategie și că cere îndeplinirea unor criterii politice, atunci au început problemele”, îmi explică Mykola Kapitonenko, profesor asociat la Institutul de Relații Internaționale din Kiev.

Piatra de moară a fost reforma sistemului juridic. În termeni practici e vorba despre eliberarea din închisoare a fostului premier ucrainean Iulia Timoșenko, singura din cele 11 condiții pe care Ucraina nu le-a îndeplinit. Pentru Mykola Kapitonenko era evident deja cu o lună înainte de summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius că Ianukovici nu o va elibera pe Timoșenko din închisoare. În relația cu UE, gestul ar fi fost un simbol pentru concesiile la care președintele Ianukovici ar fi dispus pentru asocierea cu blocul comunitar. Profesorul de la Institutul de Relații Internaționale argumentează că ar fi fost periculos pentru UE să semneze cu Ianukovici fără să îl forțeze să guverneze mai democratic.

Pe de altă parte, Leonid Litra, senior research fellow la Institutul pentru Politică Mondială din Kiev, îmi explică ce ar însemna pentru Ianukovici o Iulia Timoșenko eliberată din închisoare: „conferințe de presă zilnic, informații controversate despre cercul de interese al președintelui supranumit -Familia-, și orice am putea spune despre Timoșenko, dar ea este cu siguranță un lider charismatic și are capacitatea să mobilizeze întreaga opoziție”. Pentru alegerile prezidențiale din 2015, Iulia Timoșenko ar fi candidatul perfect și ar pune mari probleme într-un tur doi împotriva lui Ianukovici.

Persoane bine informate din cercul diplomaților occidentali de la Kiev mi-au spus, sub protecția anonimatului, că mulți ambasadori europeni regretă acum stăruința pe condiția Timoșenko. „A fost prea mult. Nu poți băga totul într-un coș pentru semnare. Pentru Ianukovici, concesiile deveniseră prea mari”, mi-a spus un observator cu experiență al politicii ucrainene. Materialul integral pe RFI Romania