Înţelegerea prevede şi ca guvernele să-şi păstreze în continuare posibilitatea de a interveni pentru a salva băncile de la colaps, însă doar în situaţii excepţionale, notează Financial Times.
Directiva privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit ar fi trebuit să ridice de pe umerii contribuabililor povara unor noi crize bancare.
Reforma bancară este una dintre cele mai importante încercări pentru consolidarea sistemelor naţionale de protejare împotriva colapsului băncilor, lovite puternic în criza financiară globală. Contribuabilii europeni au recapitalizat cu circa 473 miliarde de euro instituţiile de credit începând din 2008.
Noile reguli urmează să se aplice în UE din 2015, în timp ce prevederile vizând implicarea creditorilor cu prioritate la plată vor deveni active din 2016, cu doi ani mai devreme decât luau în calcul miniştrii de finanţe din UE în luna iunie.
Guvernele vor putea recapitaliza băncile în urma unor teste de stres sau în cazul unor crize cu efecte sistemice, însă intervenţiile vor fi posibile doar în anumite condiţii şi cu acordul UE.
Statele UE au convenit să introducă fonduri de lichidare sau taxe corespunzătoare, care să constiuie în următorul deceniu rezerve echivalente cu 1% din depozitele garantate, circa 70 de miliarde de euro la nivel comunitar.
„Cu noile reguli, cheltuielile publice masive pentru salvarea unor bănci vor deveni în sfârşit o practică a tercutului”, a declarat comisarul UE responsabil de reforme, Michel Barnier.
Regulile convenite trebuie să asigure cadrul reorganizării sau lichidării la nivel naţional a băncilor cu probleme. Reglementările vor fi aplicate de o autoritate centrală în uniunea bancară a zonei euro – structură aflată încă în stadiu de negociere.
Începând din 2016, acţionarii, deţinătorii de obligaţiuni şi unii deponenţi for putea fi forţaţi să contribuie la costurile de reorganizare sau lichidare. Depozitele asigurate până în limita de 100.000 de euro sunt exceptate, iar depozitele persoanelor fizice şi companiilor mici vor fi tratate preferenţial la distribuirea costurilor.
Acţionarii, deţinătorii de obligaţiuni şi o parte a deponenţilor trebuie să contribuie cu echivalentul a 8% din pasive înainte ca fondurile de lichidare să fie folosite, însă statele pot lua decizia de a proteja anumiţi creditori dacă primesc acordul Bruxelles-ului.
După implementarea pragului de 8%, intervenţia statelor din fondurile de lichidare este limitată la 5% din pasive şi este condiţionată de aprobarea UE.