UE, prost dotată pentru apărarea acquis-urilor democratice
Odată cu criza politică românească şi evenimentele de anul trecut din Ungaria, „istoria pare tocmai să se repete”, apreciază Corina Stratulat, analistă în cadrul European Policy Centre. „Aceste evenimente arată că acquis-urile democratice nu sunt ireversibile”, este ea de părere.
Ea recunoaşte, cu toate acestea, că suspendarea în vederea destituirii a preşedintelui român Traian Băsescu de către premierul său Victor Ponta nu are aceleaşi izuri naţionaliste ca la Budapesta, unde şeful Guvernului, Viktor Orban, dezvoltă o retorică antieuropeană.
O criză politică zguduie şi Bulgaria, în privinţa unor nominalizări de judecători, în urma destituirii, joi, a preşedintei principalului sindicat al magistraţilor, aflată în conflict cu puterea.
O constatare este destul de împărtăşită la Bruxelles, şi anume că aderarea unor foste ţări comuniste din Europa de Est s-a făcut „prea rapid”, notează Stratulat. Atât de rapid, încât Bulgariei şi României le-a fost impus un Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV) cu scopul de a le indemna să continue, după admiterea în UE, în 2007, reformele în materie de independenţă a justiţiei şi luptă împotriva corupţiei.
Acest mecanism, care prevede o evaluare regulată din partea Comisiei Europene (CE) a progreselor sau reculurilor înregistrate la Sofia sau la Bucureşti, va fi foarte probabil prelungit săptămâna viitoare, în contextul evenimentelor recente. Acest lucru ar urma să aibă drept consecinţă directă blocarea aderării lor la Spaţiul Schengen, fără frontiere.
De la ultimul val de extindere, UE a învăţat din greşeli şi a consolidat condiţiile de aderare. Croaţia, care urmează să se alăture blocului european anul viitor, tocmai a luat contact cu exigenţe suplimentare în domeniile justiţiei şi luptei împotriva corupţiei.
Însă, în mod paradoxal, „există o dihotomie între ceea ce propovăduieşte UE în exterior şi ceea ce este în măsură să impună să se respecte înăuntru”, subliniază Steven Blockmans de la Centre for European Policy Studies.
În fapt, mijloacele Uniunii sunt foarte limitate în privinţa atingerilor la adresa statului de drept în propriile state membre.
Comisia Europeană a obţinut „oarecare rezultate” ameninţând Ungaria cu proceduri în faţa Curţii de Justiţie, de exemplu în ceea ce priveşte statutul Băncii centrale a Ungariei, recunoaşte Blockmans.
Însă ea nu a făcut altceva decât să se concentreze asupra unor aspecte tehnice de conformitate cu directivele europene, în lipsa unei puteri de a ataca probleme politice precum atingerile aduse pluralismului mass-mediae sau unor ocuparea posturi-cheie de către partidul la putere, condus de către Viktor Orban.
UE ar putea, teoretic, să invoce articolul 7 al Tratatului de la Lisabona, care prevede sancţiuni împotriva unui stat membru în caz de „încălcare gravă” a drepturilor fundamentale. Această dispoziţie nu a fost niciodată utilizată până în prezent.
Cauza este că dispoziţia este „extrem de dificil” de activat, relevă Steven Blockmans. Ea necesită unanimitatea celorlalte state membre, care nu sunt dispuse întotdeauna la „acte inamicale” faţă de un partener european.
A pedepsi un vecin, poate, în plus, să implice să dai cu mătura în faţa propriei ograde. „Însă nu doar în rândul noilor membri (UE) avem probleme”, afirmă o sursă apropiată Comisiei Euroepne, citând eşecurile amare ale justiţiei în Italia lui Silvio Berlusconi sau cazul discriminării romilor în Franţa lui Nicolas Sarkozy.