Problema aderării Turciei la UE este una dintre principalele teme vehiculate de către partizanii părăsirii blocului comunitar de către Regatul Unit în campania pentru referendumul de joi din Marea Britanie privind rămânerea sau ieşirea din Uniunea Europeană.
Tabăra ”Vote Leave” (‘Votează pentru ieşirea din UE’) a făcut public în mai un afiş pe care se putea vedea un paşaport britanic sub forma unei porţi deschise şi care avea scris pe o parte ”Turcia (76 milioane de locuitori) aderă la UE”.
Mai mulţi lideri europeni, începând cu premierul britanic David Cameron, dar şi cancelarul german Angela Merkel, subliniază totuşi că aderarea ”nu e la ordinea zilei” şi că negocierile sunt întreprinse ”cu o problemă deschisă”. Ajuns la conducerea Comisiei Europene, Jean Claude-Junker a exclus orice extindere până în 2020.
Negocierile în vederea aderării Turciei la UE, deschise în 2005, au bătut pasul pe loc ani de zile. Dar ele au fost relansate ca urmare a unei reapropieri fără precedent între Ankara şi Bruxelles în toamna anului trecut în încercarea de a stăvili afluxul de sute de mii de migranţi către continentul european.
Pe 14 decembrie 2015, cele 28 de ţări membre ale UE şi Turcia au deschis Capitolul 7 (politica economică şi monetară), ceea ce a ridicat la 15 numărul de domenii în negociere, dintr-un total de 35.
Capitolul 33, care urmează să fie deschis pe 30 iunie, la o zi după un summit al şefilor de stat şi de guvern din UE consacrat consecinţelor referendumului din Marea Britanie, se referă la chestiuni bugetare şi financiare.
Bruxellesul şi Ankara au încheiat pe 18 martie un acord ce prevede retrimiterea sistematică în Turcia a tuturor migranţilor care traversează Marea Egee dinspre ţărmurile turceşti către insulele greceşti, chiar dacă cer azil, ceea ce a determinat o scădere spectaculoasă a numărului de nou-sosiţi în Grecia. În schimb, europenii s-au angajat să primească refugiaţi sirieni direct din Turcia.