Ultimul nume pe lista demnitarilor care pun Transgaz pe foc

Economica.net
15 03. 2019
niculae_badalau_57631800

Pe 12 martie 2019, Adunarea Generală a Acţionarilor Transgaz nu a aprobat finanţarea Planului de Dezvoltare a Sistemului Naţional de Transport gaze naturale (PDSNT) în perioada 2018-2027. Decizia a fost luată de acționarul majoritar, Ministerul Economiei, condus de liderul PSD Giurgiu, Nicolae Bădălău. Argumentul oficial este alinierea planului Transgaz cu obiectivele prevăzute în Programul de guvernare al PSD care promite realizarea de sisteme noi de distribuţie de gaze naturale în localităţile fără alimentare cu gaze. Așadar, planul ar trebui refăcut și supus din nou votului până la finalul primăverii, urmând a fi adăugate investiții și prevăzută „suportabilitatea efortului financiar asumat”.

Este un exemplu clar de subordonare a intereselor naționale ale unei companii strategice, în favoarea unora electorale. Pe de o parte, Transgaz e pus să finanțeze distribuția de gaz în localități conduse cel mai probabil de primari PSD, deși aceste obiective ar trebui realizate de administrațiile locale atât prin fonduri europene, cât și prin deja celebrul PNDL gestionat de Ministerul Dezvoltării cu bani din bugetul de stat. De ce își dorește oare ministrul Bădălău ca transportatorul național de energie să suporte construcția a noi sisteme de alimentare cu gaz prin diferite județe din țară? Cel mai plauzibil este pentru că astfel ar avea controlul absolut asupra selectării firmelor care vor obține contracte importante pentru lucrări de investiţii la infrastructura de transport gaze.

Surse din minister vorbesc deja despre câteva exemple de companii care abia așteaptă să depună oferte, precum Gecor Prod Construct 94 Srl, Kirilic Group Srl Şi Anastamar Construct Srl. Toate cele trei firme sunt controlate de Gheorghe Cuşă, unul dintre afaceriștii conectați de ani buni la banii publici din Giurgiu, un fel de Rege local al asfaltului și al deszăpezirilor. Ca în orice telenovelă politico-financiară românească, totul este dublat de o clasică cumetrie, fiul afaceristului fiind naşul lui Gabriel Bădălău, băiatul demnitarului.

Practic, ministrul transformă Transgaz într-o firmă locală de distribuție, deși rolul și angajamentele asumate de compania naţională sunt legate de realizarea unor proiecte pan-europene precum gazoductul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) și transpotul gazelor ce urmează a fi extrase din Marea Neagră, care să confere țării un rol regional strategic, contracarând menghina în care suntem prinși  de ofensiva gazelor ruseşti.

Nu doar dl Bădălău este unul dintre artizanii sabotării intereselor energetice ale țării. Titularii de la Finanțe, indiferent că s-au numit Mișa sau Teodorovici, evident cu supervizarea creierul (economic) mic al guvernării, Darius Vâlcov au inventat metoda spolierii companiilor energetice de tot profitul prin virarea a 50 sau chiar 90% din dividende la buget. Astfel în ultimii doi ani, statul a obligat Transgaz să transfere pentru acoperirea găurilor bugetului dividende suplimentare de peste 150-170 de milioane de euro. Asta, deși ar fi vrut inițial de aproape trei ori mai mult, dar compania a răspuns și demonstrat banii respectivi sunt ținuți pentru investiții și că, fără ei, va fi nevoită să se împrumute mai mult, cu riscul de a încălca anumiți termeni contractuali stabiliți cu finanțatorii legați de gradul de îndatorare. „Depășirea condițiilor de îndatorare agreate cu instituțiile financiare va determina creșterea costurilor de finanțare ale societății și poate da dreptul băncilor de a impune restricții cu impact direct asupra societății și a capacității de a finanța proiectele de investiții strategice”, afirma Transgaz, într-un document din vara lui 2017. 

Acum, domnul Bădălău așteaptă de la Transgaz investiții suplimentare a căror logică economică e greu de demonstrat, în condițiile în care politica finanțării deficitului bugetar prin dividendele de la companiile energetice de stat va continua iar, suplimentar, acestea sunt puse să plătească o taxă de 2% din cifra de afaceri, potrivit Ordonanței lăcomiei, pe care inclusiv liderii ALDE precum dl Tăriceanu și Anton Anton- ministrul energiei, au apluadat-o inițial, iar apoi nu au mai știut cum să se distanțeze de ea. În mod normal, Transgaz ar putea să apeleze la împrumuturi de la bănci, însă pentru asta ar trebui să vină cu contracte ferme, ori de rezervarea a capacității conductei care va exporta gaze in Ungaria, ori de transport a gazelor din Marea Neagră. Din păcate însă, felul în care a fost adoptată în Parlament legea exploatării resurselor off-shore, dublată apoi de adoptarea Ordonanței lăcomiei a făcut ca marii investitori să amâne anunțul privind începerea lucrărilor, susținând că nu au un climat investițional favorabil.

Cu siguranță, realizarea de distribuții de gaze în comune din Gurgiu, Teleorman sau alte județe unde PSD are interese electorale nu vor reprezenta proiecte pe care băncile să le susțină. Mai mult, extinde iraţională a sistemului național de transport riscă să genereze presiuni mai mari în reţelele de distribuţie. Din cauza dispariției industriei petrochimice, sistemul proiectat înainte de 1989 să transporte 30-40 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, mai plimbă doar 10-12 miliarde de metri cubi, ceea ce creează uriașe probleme în funcţionare. Când era prea cald pentru luna din calendar, era prea mult gaz în conductele Transgaz astfel încât a apărut riscul de explozie din cauza presiunii prea mari. Iarna, când este prea frig iar consumul crește, volumul de gaze este prea mic iar sistemul de conducte este aproape de starea „de risc”. 

În talk-showuri sau în discursurile publice, ministrului Bădălău îi place să vorbeasă despre planurile noastre ambițioase în domenul gazelor unde vede deja România drept singurul producător din UE – ceea ce încă nu e cazul, dar ar putea fi după ieșirea Angliei din Uniune și reducerea masivă a producției în Olanda. Deocamdată, totul este încă la stadiul de speranță, capacităţile de producţie internă de gaze naturale, în declin în ultimii ani, depinzând de anunţarea deciziei finale de investiţii de către OMV şi EXXON privind extragerea gazelor din Marea Neagră. Dacă toți marii investitori vor demara investițiile în condițiile impuse de legea trecută prin Parlament, Liviu Dragnea și Iulian Iancu – artizanii elaborări și negocierii politice a proiectului  – vor fi eroi pentru că pot demonstra că au adus zeci de miliarde de euro economiei românești. Dacă nu, ei se vor adăuga la lista demnitarilor care au îngropat sistemul energetic pe termen lung.

Acum, România a ajuns în paradoxala poziție de a fi singurul stat din regiune încă independent din punct de vedere energetic dar cu toate acestea riscând să-şi mai puată asigura măcar nevoile propriilor consumatori în vârfuri de consum, indiferent că e iarnă sau vară.

Ce este însă cert după blocarea PDSNT? TRANSGAZ riscă să nu mai poată finaliza faza a II-a a proiectului BRUA, prin care s-ar exploata pe relația România – Ungaria,  4,4 miliarde mc/an din exploatările în Marea Neagră. De asemenea, este lăsată în aer soarta tronsonul Tuzla – Podişor, segment de conductă ce ar conecta gazele din Marea Neagră la BRUA.

Acest amestec sinucigaș de grandomanie și inconștiență, dublată de cinism și multe interese economice personale la vârful PSD nu face decât să saboteze orice timidă încercare a statului de a diversifica rutele şi sursele de gaze naturale. PSD nu e vândut nici Moscovei, nici Budapestei, așa cum acuză adversarii politici ai partidului de guvernământ. PSD este prizonierul propriilor fantasme, soluții fiscale haotice, jocuri de putere interne și mercantilism de cea mai joasă speță, iar cazul Transgaz este câte puțin, dar suficient, din toate.