Un adult din România, avere de 17.164 dolari. În Europa de Vest trece de 100.000 de dolari
Nivelul ‘averii’ este calculat ca totalul activelor financiare și imobiliare, minus totalul datoriilor.
Datoriile au crescut, de la o valoare medie de 60 dolari pe adult, în 2000, la o medie de 2.369 dolari, la mijlocul anului 2012, reprezentând o creștere de 40 de ori, conform estimărilor Credit Suisse.
„Partea bună este că averea noastră a crescut de 4,5 ori, din 2000 până în 2012, chiar și cu ajustarea severă de 36% în perioada 2011-2012 la nivelul averii naționale, fără a aduce în discuție realitatea disparităților în distribuția averii în România”, subliniază Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY România.
Analizat după venituri, nu după avere, Banca Mondială încadrează România în categoria sub 10.000 dolari în 2012, cu 7.943 dolari PIB per capita (nu pe adult), în scădere cu 10%, de la 8.874 dolari în 2011, arată EY.
„Ca să depășim pragul de 20.000 dolari și să intrăm în următoarea categorie de avere de 25.000-100.000 dolari și să depășim pragul de 10.000 dolari la PIB pe cap de locuitor trebuie să devenim mai competitivi la nivel de companii, iar politicile publice și reglementările trebuie să susțină această transformare”, consideră Mihaela Matei, autorul raportului EY.
În urmă cu câteva zile a fost lansat noul Raport asupra Competitivității Globale 2013—2014 (The Global Competitiveness Index) de către Forumul Economic Mondial, în care România ocupă locul 76, din 148 de țări. Într-un alt raport la nivel mondial, realizat de banca Mondială și IFC, Doing Business 2013, România ocupă locul 72 din 185 țări analizate după ușurința de ‘a face business, aspect care se referă la cât de simple sunt sistemele de reglementare, în așa fel încât să nu limiteze înființarea și dezvoltarea companiilor, ci să le faciliteze, potrivit EY.
În primul raport, care ia în considerare 12 criterii și multe subcriterii pentru analiza gradului de competitivitate a țărilor, românii întrebați (toți lideri de business din România) au subliniat ca fiind cele mai problematice arii pentru dezvoltarea competitivității la noi: nivelul de fiscalizare (17,8%), corupția (13,4%), reglementările fiscale stufoase (11,8%), accesul la finanțare (10,5%) și birocrația (10,2%). În oglindă, în clasamentul Doing Business al Băncii Mondiale, România este pe locul 136 din 185 de țări din punctul de vedere al fiscalizării. Aceasta înseamnă că în calitate de companie trebuie să faci în medie 41 de plăți aferente într-un an și petreci 216 ore în medie pe an pentru calcularea taxelor, în timp ce rata efectivă de fiscalizare (% profit) pentru o companie este de 44,2%, potrivit analizei.
Pe lângă indicatorii de mai sus, studiului realizat de Forumul Economic Mondial, arată că „multe companii se plâng de cât de puțin adaptați sunt nevoilor pieței absolvenții de universități. România ocupă locul 134 la capitolul training oferit angajaților, aproape de finalul clasamentului. Doar 14 alte țări s-au situat după noi la acest indicator.
De asemenea, România e clasată pe unul dintre cele mai proaste locuri la gradul de stimulare a muncii prin nivelul fiscalității. Aceasta ocupă locul 146, fiind urmată în clasament numai de Argentina și Italia. Aproape la fel se situează și la capacitatea de a reține talentele, fiind pe locul 138 din din 148.
În ceea ce privește fiscalizarea, nivelul acesteia nu este foarte stimulativ pentru investiții, unul dintre factorii necesari pentru creșterea economică, România ocupând locul 136, din 148 de țări analizate, dar se clasează deasupra altor două țări din Uniunea Europeană la nivel general—Slovacia (locul 78) și Grecia (91).
„Dacă ne referim, însă, la Indicele Competitivității Regionale realizat de Comisia Europeană, România este cea mai puțin competitivă dintre țările Uniunii, situându-se chiar și după Bulgaria. La nivel de capitală, România nu stă chiar atât de rău, ceea ce indică disparitățile de dezvoltare și de oportunități oferite între București și celelalte regiuni ale țării. E interesant cum aceste diferențe dintre regiuni ne trag atât de mult în jos, încât ajungem pe ultimul loc în Uniunea Europeană”, subliniază Mihaela Matei în raport.
EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 167.000 de angajați în 700 de birouri din 140 de țări și venituri de aproximativ 24,4 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2012.