Un nou scandal politico-financiar în Franţa îl vizează pe omul de încredere al lui Sarkozy

În urma publicării unor dezvăluiri, marţi, în săptămânalul satiric Le Canard enchaîné, fostul ministru de Interne se apără în presă, după descoperirea sumei de 500.000 de euro în contul său principal, în cursul unei percheziţii la domiciliul acestuia, în februarie, în cadrul unei anchete asupra unor acuzaţii de finanţare libiană a campaniei lui Nicolas Sarkozy din 2007.

„Nu am auzit vreodată vorbindu-se despre vreo finanţare libiană” a campaniei din 2007, repetă Guéant, în vârstă de 68 de ani, care a fost cel mai apropiat colaborator al lui Sarkozy începând din 2002, la Ministerul de Interne, iar ulterior la Palatul Elysée, după care a devenit ministru, în 2011.

O anchetă judiciară a fost deschisă pe 19 aprilie pentru „corupţie activă şi pasivă”, „trafic de influenţă”, „abuzuri de bunuri sociale”, „spălare de bani, complicitate şi tăinuire”.

Actualul ministrul de Interne Manuel Valls a ordonat, la solicitarea premierului Jean-Marc Ayrault, o anchetă administrativă, al cărei rezultat definitiv este aşteptat „într-o lună”.

Guéant afirmă că aceşti 500.000 de euro provin din vânzarea, în 2008, a două tablouri ale unui pictor flamand din secolul al XVII-lea, Andries van Eertvelt, „unui confrate” avocat „malaysian”. El subliniază că deţine probe ale vânzării celor două tablouri, pe care le „rezervă justiţiei”.

Aceste explicaţii nu au convins, deoarece „valoarea obişnuită” a acestor tablouri ar fi mai degrabă 15.000 de euro, porivit firmei Artprice. Guéant nu a solicitat niciun certificat de export, obligatoriu pentru orice tablou cu o valoare mai mare de 150.000 de euro, potrivit Ministerului Culturii.

Guéant se confruntă şi cu altă problemă, după ce anchetatorii au descoperit facturi plătite în numerar, în sumă de 20.000 până la 25.000 de euro.

Un fost funcţionar de rang înalt, Claude Guéant afirmă că a acumulat aceste sume de bani la Ministerul de Interne, până în 2006. El susţine că membri ai cabinetelor ministeriale au beneficiat de „prime nedeclarate dintotdeauna”, „tolerate de serviciile fiscale”.

Însă premierul socialist Lionel Jospin a pus capăt, la sfârşitul lui 2001, acestei practici cunoscute sub numele de „fonduri secrete”. Numeroşi politicieni l-au contrazis pe Guéant, inclusiv fosta sa colegă în Guvern Roselyne Bachelot. „Fie este un mincinos, fie este un hoţ”, a declarat ea.

La Ministerul de Interne, această practică a durat până în 2006, afirmă Claude Guéant, un lucru care nu a fost confirmat de cineva până în prezent.

În contextul în care Franţa se află în plină criză, iar clasa politică franceză este deja sever judecată de către opinia publică, presa deplânge acest nou scandal, după doar câteva săptămâni de la scandalul contului secret din străinătate al fostului ministru socialist al Bugetului Jérôme Cahuzac.

„De câteva săptămâni Franţa este afectată de scandaluri. Nu trece nicio zi fără vreo dezvăluire”, deplânge cotidianul L’Est républicain.

Considerat, în perioada în care dreapta s-a aflat la putere, şeful poliţiei şi serviciilor secrete, Claude Guéant trecea aproape drept o „dublură” a lui Nicolas Sarkozy la Elysée.

El a purtat o diplomaţie paralelă în ţări africane şi arabe, mai ales în Libia, aflată la originea unor acuzaţii de finanţare ilegală a campaniei lui Sarkozy.

Omul de afaceri Ziad Takieddine, un intermediar de contracte de armament francezo-libaneze, a evocat în faţa judecătorilor întâlniri între Guéant şi Bashir Saleh, mâna dreaptă a lui Muammar Kadhafi, căruia „Guéant îi dădea indicaţii bancare”, potrivit acestuia.

Claude Guéant a anunţat că va depune plângeri pentru defăimare împotriva lui Takieddine. Niciuna nu a fost înregistrată până în prezent, potrivit unei surse judiciare.