Un raport al Curții Europene de Conturi atrage atenția că relațiile comerciale dintre UE și China trebuie să se bazeze pe concurență echitabilă

Conform normelor UE, dacă ar fi acordate de statele membre, astfel de subvenţii ar fi tratate drept ajutoare de stat. Acest tratament diferit poate denatura concurenţa pe piaţa internă a UE. În plus, în ceea ce priveşte investiţiile străine, China este mai puţin deschisă decât UE, se arată în documentul în care Curtea de Conturi Europeană analizează riscurile multiple – în principal de natură economică şi politică – pe care le prezintă pentru Uniune strategia de investiţii controlată de stat aplicată de China, precum şi oportunităţile pe care le oferă aceasta.

Mai multe surse diferite arată că statele membre interacţionează adesea cu China la nivel bilateral, în funcţie de propriile interese naţionale şi fără a informa Comisia sau a se coordona întotdeauna cu aceasta, atunci când este necesar. De exemplu, deşi 15 state membre au semnat un memorandum de înţelegere cu China privind iniţiativa „O centură, un drum”, Executivul comunitar nu a fost informat cu privire la niciunul dintre aceste memorandumuri. Drept urmare, este dificil pentru UE şi statele membre să ofere un răspuns coordonat. O astfel de abordare nu promovează puterea economică pe care ar avea-o UE dacă ar acţiona unitar în relaţiile cu China, spre deosebire de acţiunile individuale ale statelor membre, avertizează Curtea Europeană de Conturi.

Instituţia precizează că nu este posibil să se obţină o imagine de ansamblu exactă a investiţiilor realizate de China în UE în cadrul strategiei de investiţii a statului asiatic (iniţiativa „O centură, un drum” şi strategia „Fabricat în China 2025”) din cauza disponibilităţii limitate a informaţiilor publice. Prin urmare, pentru a efectua o analiză la nivel înalt, Curtea a utilizat date aflate la dispoziţia publicului privind investiţiile străine totale realizate de China în Uniune.

Analiza efectuată de ECA referitor la aceste date arată că investiţiile realizate de China în UE au crescut, însă rămân relativ reduse, de la 0,3% din investiţiile străine directe (ISD) în 1995 la 3% în 2018, respectiv 202 miliarde de euro. Întrucât centrele financiare cu medii fiscale favorabile pot atrage un nivel ridicat de investiţii străine directe, Luxemburgul este cel mai mare destinatar din UE al investiţiilor din China, acestea fiind evaluate la 82,5 miliarde de euro. Pe locul al doilea se află Ţările de Jos.

Investiţiile Chinei în UE în perioada 2000 – 2019 includ sectoare cu importanţă strategică şi mai mult de jumătate din ele au fost realizate de întreprinderi deţinute de stat. Sectoarele spre care s-au îndreptat investiţiile realizate de China în perioada 2000 – 2019 includ domenii de importanţă strategică, precum transporturile şi infrastructura (29,1%), tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) (12,4 %) şi energia (10,1%), precum şi sectorul autovehiculelor (14,1%) şi sectorul imobiliar şi al ospitalităţii (11,2%).

Totodată, Curtea Europeană de Conturi avertizează că UE trebuie să facă faţă mai multor provocări în ceea ce priveşte modul în care îşi gestionează răspunsul la strategia de investiţii a Chinei, inclusiv să identifice cum să îşi formuleze, să pună în aplicare şi să monitorizeze mai bine propria strategie pe care o aplică faţă de statul chinez şi cum să coordoneze mai bine acţiunile întreprinse de instituţiile UE şi măsurile luate de diferitele state membre în ceea ce priveşte relaţia lor bilaterală cu statul asiatic.

De asemenea, ECA atrage atenţia asupra caracterului incomplet al datelor care există cu privire la investiţiile Chinei în UE şi semnalează că este necesară o cartografiere riguroasă a riscurilor şi a oportunităţilor.

Încă din anii 1980, China pune în aplicare o strategie de investiţii care încurajează întreprinderile deţinute de stat şi societăţile comerciale private din această ţară să investească în sectoare strategice din străinătate. Cei doi piloni principali ai strategiei sunt iniţiativa „O centură, un drum”, care vizează conectivitatea, şi strategia industrială „Fabricat în China 2025” – ambele urmărind să garanteze influenţa şi creşterea economică a acestei ţări.

Instituţiile europene au lansat un număr de iniţiative, iar cea mai recentă dintre acestea – perspectiva strategică UE-China, adoptată în 2019 – a marcat o modificare a tonului relaţiilor dintre blocul comunitar şi statul asiatic, aceasta din urmă fiind considerată atât un partener, cât şi un rival sistemic. În plus, statele membre cooperează cu China la nivel bilateral, adeseori în funcţie de propriile interese naţionale şi fără a informa Comisia, chiar şi în cazurile în care există o obligaţie în acest sens. O astfel de abordare fragmentată nu este de natură să promoveze puterea economică pe care ar avea-o UE dacă ar acţiona unitar, atrage atenţia ECA.

În acest context, Curtea semnalează dificultăţile speciale cu care se confruntă UE în a acţiona în mod coordonat şi oportun în domeniile în care o abordare concertată a UE ar putea constitui un avantaj, aşa cum este cazul cu securitatea tehnologiei 5G.

„China s-a impus ca un actor economic semnificativ pe scena internaţională şi relaţiile dintre UE şi China vor afecta viaţa cetăţenilor din UE şi economia acesteia timp de mulţi ani de acum înainte. Pentru a răspunde în mod eficace la această mutaţie geopolitică, UE trebuie să îşi consolideze strategia pe care o aplică faţă de China şi statele membre trebuie să acţioneze, împreună cu instituţiile UE, ca o Uniune”, a declarat Annemie Turtelboom, membră a Curţii de Conturi Europene, responsabilă de acest document de analiză.

Investiţiile realizate de China în UE s-au multiplicat în ultimele decenii şi pot avea efecte pozitive pentru economiile europene, cum ar fi promovarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă. Ele pot implica însă sectoare cu importanţă strategică, de exemplu, energie, telecomunicaţii, porturi şi căi ferate. În plus, în spatele a peste jumătate din aceste investiţii realizate în UE s-au aflat întreprinderi deţinute de statul chinez, concluzionează ECA.