„Din cele 11,7 milioane de persoane aflate în această situaţie, 77,1% nu au un loc de muncă şi 61,7% nu au o locuinţă”, afirmă organizaţia de caritate în acest raport, care remarcă o degradare drastică a situaţiei faţă de anul 2007, înainte de izbucnirea boom-ului imobiliar care a grăbit intrarea Spaniei în criză.
Astfel, ONG-ul constată că în 2007 16,3% din populaţie trăia într-o situaţie de excluziune socială „gravă sau moderată”. În 2013, 10,9% dintre persoanele care trăiau în Spania trăiau într-o situaţie de „excluziune severă”, iar 14,2% într-o excluziune „moderată”.
Pentru combaterea acestei situaţii, este necesară „creşterea protecţiei sociale”, a declarat secretarul general al Caritas, Sebastian Mora, în condiţiile în care austeritate bugetară impusă din 2012 de guvernul conservator a lui Mariano Rajoy a afectat foarte puternic această categorie a populaţiei. Potrivit ONG-ului, 500.000 de gospodării nu au niciun venit din cauza lipsei protecţiei sociale.
Raportul subliniază de asemenea că populaţia imigrantă, în special cea provenită din ţări din afara Uniunii Europene, este cea mai afectată. Mai mult de jumătate (52,6%) din această populaţie trăieşte în excluziune, faţă de 20,6% dintre spanioli. În 2007, procentele erau de 19,9% şi respectiv 14,4%.
Şomajul a scăzut în cel de-al treilea trimestru în Spania la 23,67%, ajungând pentru prima dată sub pragul de 24% de la sfârşitul anului 2011, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INE).