Ungurii ne cumpără ieftin energia şi ne-o vând înapoi scump. Noi oricum o plătim de două ori în factura la curent

România a importat, în ultimele zile, mii de MWh de energie din Ungaria, în special seara, în timp ce exporturile noastre către ţara vecină au fost de doar câţiva MWh, potrivit datelor de pe bursă, Piaţa de Ziua Următoare. Spre exemplu, duminică 11 octombrie, importurile din Ungaria au fost, în fiecare oră, de cel puţin 60 MW, cu un maxim de 1.019 MW , la ora 01.00, totalizând aproape 10.000 de MW în 24 de ore. În acest timp, niciun MWh nu a trecut din România, peste graniţă, în Ungaria. Ieri, 12 octombrie, importurile din Ungaria, în 24 de ore, au scăzut drastic la doar 241 MW, în doar două ore, 00.00 – 01.00 şi 01.00 – 02.00. Toată ziua, firmele din România au exportat doar 22 de MW, câte unul în fiecare oră, de la 02.00 la ora 24.00. Pentru azi, nominalizările arată o situaţie asemănătoare: 600 de MW importuri, în orele de seară şi noapte şi 20 de MW exporturi, toată ziua.

Importurile masive de energie din Ungaria se suprapun, paradoxal, cu un exces de producţie în România, mai ales regenerabilă, termo şi hidro. Zilele cu vânt din ultima perioadă au făcut ca miile de morişti de vânt din ţară să se învartă la maximum, livrând mii de MWh în sistem. Şi la export, evident, pentru că, în aceste zile exporturile au atins medii orare şi de 1.500 MW, la o producţie totală între 8.500 şi 9.000 de MW orari. Explicaţia acestor importuri masive din Ungaria ar putea fi exact aceasta: energia eoliană, multă şi ieftină, ia calea exportului, inclusiv în Ungaria. Ungurii o împachetează într-un coş cu alte tipuri de energie şi ne-o livrează, peste graniţă, înapoi, în ore de vârf, obţinând profituri frumoase. De altfel, această situaţie putea fi anticipată dacă se urmăreau rezervările de capacitate din această perioadă. Ungurii beneficiază acum de o „ţeavă” rezervată de 1.300 de MWh, invers, rezervările firmelor româneşti fiind infime, de doar 1 MWh.

Problema cu energia ieftină care trece graniţa către vecini şi este plătită de noi în facturi a mai fost relatată de ECONOMICA.NET  aici.

Piaţa energiei electrice din România este cuplată, de la începutul acestui an, cu pieţele din Ungaria, Slovacia, Cehia. Preţurile de pe aceste pieţe sunt mult mai mari decât la noi. Astfel, energia în bandă, cea mai uzuală, costă, la noi, 35 de euro/MWh, în timp ce preţul este 48 de euro la unguri şi slovaci şi 42 de euro la cehi. Energia în vârf, de seară, cea mai scumpă, este 46 de euro/MWh la noi, 55 de euro la unguri şi slovaci şi 47 de euro la cehi. Astfel, este avantajos pentru firmele din Ungaria, Cehia şi Slovacia să aducă energie ieftină de la noi, în covârşitoarea sa proporţie, eoliană, şi să o vândă pe piaţa lor sau să ne-o livreze înapoi când conjunctura de piaţă e favorabilă, după cum am mai relatat aici.

Cu cea mai ieftină energie din regiune, România a devenit furnizor pentru toţi vecinii. Un lucru bun, la prima vedere, numai că această performanţă se face pe banii noştri. În acelaşi timp însă, ceilalţi producători de energie, complexurile energetice, Hidroelectrica, Nuclearelectrica vând mai puţin şi la preţuri mai mici, aproape de costurile de producţie.
România are un mix echilibrat de energie. O treime din producţie este hidro, o treime termo, restul fiind energie nucleară şi energie „verde”. Energia „verde” şi cea nucleară au prioritate la preluare în sistem. Populaţia consumă anual circa 11 TWh din cele mai ieftine surse de energie: hidro şi nucleară.

România a atins, în 2014, o performanţă nemaîntâlnită în istoria sa: în fiecare zi din an, a fost net exportatoare de energie electrică. Balanţa schimburilor comerciale de energie începuse să fie favorabilă ţării noastre din 2012, trendul s-a accentuat în 2013, dar anul trecut, zi de zi, exporturile de energie au depăşit importurile cu cel puţin 800 MW orari, ajungând până la vârfuri excedentare de 1.600 – 1.700 de MWh. Per total, în 2014, s-au exportat peste 6 TWh, circa 12% din toată energia produsă în România, în valoare de aproximativ 220 de milioane de euro, dacă luăm în calcul un preţ mediu al energiei pe bursă de 37 de euro/MWh.

Principalii clienţi pentru energia produsă în România sunt statele vecine, Ungaria, Serbia, Bulgaria.
Şi în prima jumătate a acestui an România a fost net exportatoare de electricitate, chiar dacă livrările au fost mai scăzute decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

Performanţa la export, în materie de producţie, a industriei energetice locale este atribuibilă în totalitate sectorului de producţie de energie regenerabilă şi traderilor. Fiecare MWh exportat a fost produs fie într-un parc eolian, fie într-un parc fotovoltaic din România. Explicaţia este simplă: această energie este cea mai ieftină, deci competitivă la export. Este ieftină pentru că este subvenţionată de toţi consumatorii de curent din România prin sistemul certificatelor verzi. Prin lege, fiecare MWh produs în centralele eoliene şi solare este preluat automat în sistem şi primeşte subvenţie. MWh eolian primeşte jumătate de certificat verde, iar cel solar trei certificate.

Un certificat verde costă 27 de euro, deci administratorului parcului eolian îi intră din start în buzunare 13,5 euro pentru fiecare MWh produs, iar „fotovoltaicului” 81 de euro. Pe lângă aceste sume, investitorii din domeniu mai primesc bani şi la vânzarea propriu-zisă a energiei pe piaţă. Preţul mediu pe bursă este de 37 de euro, dar firmele din industria regenerabilă vând mult mai ieftin MWh, pentru că îşi permit, la 25, 20, chiar şi 15 euro.

Dacă firmele ce administrează parcuri eoliene şi fotovoltaice produc cea mai ieftină de energie, de exportul ei se ocupă traderii, atât locali, cât şi zonali, care au birouri în mai toate ţările din regiune şi care tranzacţionează permanent cantităţi mari de energie. Niciun MWh exportat din România nu a fost produs de către o altă centrală decât una din sectorul regenerabilelor.
România are instalaţi circa 5.000 de MW în centrale eoliene şi solare, la o capacitate totală de producţie, care include şi termocentrale vechi, cu o tehnologie depăşită, ce sunt pornite doar ocazional, de 20.000 de MW.