Tariful reglementat de transport gaze a crescut cu 43%, din 2009. Scumpirea s-a dus direct în facturi

Tariful de transport al gazului prin conductele Transgaz a crescut, în perioada 1 septembrie 2009 – 31 august 2014, cu 43%, de la 7,98 lei/MWh la 11,40 lei/MWh, potrivit raportului ANRE pe 2014. Numai din creşterea aceasta de tarif, preţul final al gazului plătit de populaţie a crescut, din 2009, cu 4 -5%, dat fiind faptul că transportul contează în proporţie de circa 10% în factura la gaz, fără TVA.

În ultimii cinci ani, preţul final al gazului pentru consumatorii casnici, fără TVA, a crescut, funcţie de furnizor, cu un procent situat între 20 şi 30%.

Tariful mediu de transport al gazelor a crescut în patru etape, din 2009, când era 7,98 lei/MWh. În 1 aprilie 2013, acesta a urcat la 9,54 lei/MWh, la 1 iulie 2013,  la 11,20 lei/MWh, în 1 iulie 2013 şi la 11,40 lei/MWh, în 1 august 2014. Preţul final plătit pentru gazul livrat la noi acasă este de circa 110 lei/MWh, fără TVA.

De la 1 iulie, gazul se va scumpi cu circa 6%, din cauza aplicării noului calendar de liberalizare al preţului pentru piaţa reglementată. Până în 2018, gazul va fi mai scump cu circa 25 – 30%.

ECONOMICA.NET  a întrebat ANRE,  instituţia care stabileşte preţurile şi tarifele din piaţa reglementată, cum se justifică această creştere de preţ la transport. Răspunsul preşedintelui Niculae Havrileţ este că  „sistemul este dimensionat pentru transportul unei cantităţi de trei ori mai mare. Cheltuielile fixe sunt în consecinţă”. Practic, ce spune Havrileţ este că, pentru că Transgaz transportă anual doar o treime din capacitatea pe care o au conductele pe care le operează, are costuri supradimensionate. Pentru că funcţionează sub capacitate de mulţi ani, nu îşi putea acoperi cheltuielile decât dacă i s-ar fi aprobat majorarea tarifului de transport. Mai ales că Transgaz este şi listată pe bursă, iar investitorii ar fi ocolit o companie – monopol natural care face pierderi. Prin urmare, tariful a fost majorat, Transgaz face profit, iar tariful de transport se regăseşte în factura consumatorului final.

Din 2008 şi până în prezent, consumul de gaz al României a scăzut cu o treime, de la 18 miliarde de metri cubi anual la 12 miliarde metri cubi. Prin urmare, şi transportul de gaze a scăzut proporţional. Ce a pierdut Transgaz din rulaje, a câştigat din majorarea tarifului de transport. Anul trecut, Transgaz a realiyat un profit net de 507 milioane de lei, circa 120 de milioane de euro, iar în 2013 profitul a fost de 76 de milioane de euro.

Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată.

Preţul de achiziţie a mărfii nu include servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul din cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România).

Diferenţa între 53 de lei/MWh, cât este preţul propriu-zis al gazului, şi până la circa 110 lei, fără TVA, cât plătim gazul la noi acasă, reprezintă  tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare şi adaosul furnizorului de gaze.

Preţul gazului pentru consumatorii casnici este în totalitate reglementat. Toate componentele, de la preţul producătorului, la alcătuirea coşului de gaze, la tarifele de distribuţie, transport, furnizare şi înmagazinare, sunt reglementate. Astfel, statul este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din 2021.

În cazul consumatorilor noncasnici, firmele, piaţa gazului este liberalizată de la 1 ianuarie 2015.

Populaţia consumă circa 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total.

Producţia gazelor se împarte între Romgaz şi Petrom. Transportul este asigurat de Transgaz. Distribuţia este făcută de E.ON Distribuţie, Transilvania şi Moldova, şi Distrigaz Sud Reţele în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici există doi mari furnizori, GDF Suez şi E.ON Energie Moldova.