Amman nu are nici o sută de ani de când e capitala Iordaniei. King’s Highway este autostrada care străbate ţara de la nord la sud. În deșertul Wadi Rum beduinii şi-au făcut campinguri. Şi tot aici, s-a filmat Lawrence al Arabiei. Petra este orașul sculptat în piatră și plin de secrete. Din portul Aqaba, de la Marea Roșie, se văd trei țări. Marea Moartă are oglinda de apă la 427 de metri sub nivelul mării. De pe Muntele Nebo a văzut Moise a văzut Tărâmul Făgăduinței. În Madaba, meşteşugul mozaicurilor nu a fost uitat. Iar în Jerash, două orașe se întrepătrund. Toate au câte o poveste.
O poveste o au şi beduinii care îşi mută corturile din loc în loc, pietrele puse unele peste altele, la marginea drumurilor, chiar şi ghidul, Adel, care este cel mai oltean dintre iordanieni. Şi multe poveşti şi legende aşteaptă să fie descoperite de turişti. Din acest an chiar şi de români. Turoperatorul Cocktail Holidays a bătut palma cu Jordan Experience Tours, un operator iordanian, pentru introducerea curselor charter spre tărâmul celor 1001 de povești.
CLICK PE GALERIA FOTO PENTRU MAI MULTE IMAGINI
Amman, de la șapte coline, la 20
Colinele Ammanului sunt împânzite de blocuri noi, iar de la moschee se aude chemarea la rugăciune. Lângă moschee, o bisercă ortodoxă. Mai sus pe stradă, o biserica catolică. Soarele stă să asfinţească. Mâine e vineri şi e liber. Familiie se întorc de la cumpărături, tinerii stau la coadă la magazinele cu dulciuri. Farurile maşinilor, în mare parte asiatice, clipocesc şi formează un lung șirag de luminițe pe şoseaua şerpuită. La restaurant e plin. Familii întregi cu copii aşteaptă bucatele.
Construit la fel ca Roma, pe şapte coline, Ammanul e un pic vechi, dar e mai mult nou. Se vede pe clădiri. Pe şantierele zgârie-norilor, pe şosele. Oraşul a crescut în ultimii ani şi s-a extins deja pe aproape 20 de coline.
E vechi, pentru că mai păstrează încă un vechi amfiteatru din perioada romană, dar şi Castelul Umayyad din secolul al optulea. Nu are nici o sută de ani de când a devenit capitala Regatului Hașemit al Iordaniei, când nu era decât un sat în 1921.
De regulă, turiştii aleg excursiile de o zi în Amman, din moment ce principalele atracţii sunt amfiteatrul, castelul şi muzeul naţional. De la amfiteatru, două străzi sunt indicate turiştilor pentru a gusta din atmosfera centrului vechi şi pentru cumpărături.
Haine, argint, mult argint, suveniruri, mâncare, fructe, săpunuri, produse de la Marea Moartă, iarăşi haine, mirodenii, suc proaspat, aur, din nou argint. Multe magazine. Terase şi mici restaurante pe ici pe colo. Traficul este infernal. Maşini după maşini, care par să nu se oprească nici la trecerea de pietoni.
Pe alte străzi mai mici şi înguste, ferite de soare prin pledurile ancorate de-o parte şi de alta, vânzătorii îşi strigă marfa. În arabă, bineînţeles. Căpşuni cărnoase, grămezi de caise şi vinete imense stau înşirate pe tarabele comercianţilor pe lângă sacii plini cu linte, orez şi alte mirodenii.
Oraşul din piatră
Petra este locul cu cea mai impresionantă poveste din Iordania. Nabateeni, un trib nomad din Arabia, şi-au scris povestea în stâncile modelate de vânt. Au sculptat morminte, temple, case, un amfiteatru. Şi au pus la punct şi un sistem de colectare şi transportare a apei de la kilometri distanţă. Se mai spune că aici Moise a bătut cu toiagul într-o stâncă şi apa a ţâşnit.
Calea de acces spre vechiul oraş se face printr-un canion care pe-alocuri se îngustează şi unde stâncile ajung chiar şi la o înălţime de 100 de metri. Petra a înflorit înainte de venirea romanilor în anul 106 după Hristos. Aflat între Marea Roşie şi Marea Moartă, oraşul se afla în drumul celei mai importante rute comerciale. Aici se opreau caravanele care transportau mirodenii din India şi mătase din China spre oraşele antice ale Europei.
După cucerirea oraşului de către romani, locul Petrei a fost luat de Palmira, Siria. Cutremurul din anul 363 d.H. a influenţat şi el destinul acestui magnific oraş: locuitorii şi-au părăsit casele. Apoi, timp de aproape 2.000 de ani, oraşul a fost îngropat în timp.
Triburi de beduini au luat în stăpânire vechile aşezăminte, iar în 1812, un explorator eleveţian, de numai 27 de ani, a scos la lumină oraşul pierdut. Johann Ludwig Burckhardt a reuşit printr-un şiretlic, deghizat în arab, să pătrundă în vechea fortăreaţă a nabateenilor, despre care a scris o carte, dezvăluind astfel lumii europene oraşul sculptat în piatră.
Descrierea a înflăcărat minţile mai multor exploratori europeni. Câţiva ani mai târziu, David Roberts a reuşit să realizeze schiţe ale oraşului, înainte ca ornamentele edificiilor să fie vandalizate de beduini, în speranţa că vor desoperi aurul lăsat de nabateeni.
Şi urmele se văd. Primul obiectiv care apare în faţa turiştilor este Al-Khazneh – Tezaurul, care de fapt a fost, cel mai probabil, mormântul regelui Aretas al IV-lea. Beduinii credeau că în urna din cel mai înalt loc al fațadei se află mult aur. Aur au crezut că se află și în spatele statuilor. Și-au luat puştile şi au ciuruit ornamentele mai multor civilizații antice: coloanele corintice, amazoanele, înaripatele Nike, zeiţa egipteană Isis, gemenii Castor și Polux, ornamente nabateene. Edificiul, înalt de 40 de metri, a fost ridicat să impresioneze toţi călătorii care se treceau prin Petra.
Beduinii au părăsit Petra înainte ca oraşul să fie declarat patrimoniu naţional de către Unesco. Dar nu s-au lăsat convinşi foarte uşor. Condiţiile impuse de ei au fost ca statul iordanian să le construiască alte case, în apropiere. În plus, doar ei controlează comerţul din situl arheologic. Aşa se face că, puştani arşi de soare îmbie turiştii să cumpere cărţi poştale cu un dolar, alţii stau întinşi pe jos cu o cârpă pe care stau grămezi de pietre de vânzare. Copii fidele ale lui Jack Sparow aşteaptă turiştii obosiţi de drum să se suie pe cămile, pe măgari sau în trăsură. Şi ca orice oraş care se respectă, fie el vechi de mii de ani, turişti îşi pot trage sufletul la o cafea şi pot uploada poze pe Facebook direct de acolo. Da, turiştii au acces la wi-fi! Doar 20% din vechiul Petra este scos astăzi la lumină, iar restul păstrează încă secrete și poveşti ce aşteaptă să fie descoperite.
O seară cu beduinii
Direct din patul de cinci stele, deşertul Wadi Rum surprinde turiştii la capitolul cazare cu cele aproape 40 de campinguri. Nu, nu o sa dormiţi direct pe nisip, ci în paturi amenajate, decent. Dar puteţi scoate salteaua, afară, direct sub cerul înstelat. Înainte de cină, se cuvine să facem cunoştinţă cu locul în care vom dormi.
Turiştii şi-au luat locurile în jeepuri. Nisipul roşu, brăzdat din loc în loc de vegetaţie, parcă e în foc în soarele asfinţitului. Stâncile înalte mai poartă încă înscrisurile nabateenilor. Şi tot aici, arabii i-au dedicat un loc din deşert ofiţerului britanic T.E. Lawrence, cunscut lumii drept Lawrence al Arabiei. După un pic de viteză şi drifturi prin deşert, maşina se opreşte la poalele unei stânci, unde încep sesiunile de pozat în apusul soarelui.
Jos, în tabără, beduinii pregătesc mâncare tradiţională din carne de oaie, de pui, orez şi cu tot felul de salate. Lăsaţi sucurile şi încercaţi o bere locală sau băutura tradiţională arak. Iar după ce aţi mâncat bine, beduinii vă invită la dans. Sub cerul înstelat, la lumina focului, din boxe se aude vocea lui Dan Spătaru: drumurile noastre toate care măcar o dată să ducă în Iordania.
Locul de unde se văd trei ţări
Israel, Egipt şi Arabia Saudită. Colţişoare din aceste trei ţări se văd din Aqaba, singurul port al Iordaniei. Modernizarea satului de pescari a venit de-aia în anii ’60, atunci când Iordania şi Arabia Saudită au făcut un schimb de teritorii. Acest lucru le-a permis iordanienilor acces la Marea Roşie. Oraşul a crescut în importanţă, iar la câţiva kilometri, marile lanţuri hoteliere au săpat aici fundaţiile unor resorturi de lux: Kempinski, Movenpick sau Radisson Blu.
Din atmosfera oraşului puteţi gusta în piaţa de fructe şi legume, prin magazinele pline de tot felul de lucruri, de unde se simte un puternic miros de parfum. Iar pasionaţii de snorkeling şi scuba diving vor avea parte de experienţe de neuitat sub apele coastei iordaniene a Mării Roşii, unde se află unele dintre cele mai frumoase recife din lume.
Pluta în Marea Moartă
De neratat atunci când vizitaţi Iordania este Marea Moartă, acea mărgică sărată din mijlocul deşertului, izvor de frumuseţe încă din cele mai vechi timpuri. De la Cleopatra şi până la Rihanna, multe vedete au profitat de efectele nămolului de la Marea Moartă. Hotelurile de aici au tot felul de tratamente SPA de care puteţi beneficia contra cost. Şi, chiar dacă nu le aveţi cu înotul, apa este atât de sărată încă vă va ţine la suprafaţă.
Ţara Făgăduinţei
Un şarpe de asfalt ne poartă de la luxul de la Marea Moartă spre Muntele Nebo, acolo de unde Moise a văzut Ţara Făgăduinţei, după 40 de ani de rătăcire prin deşert. De-a lungul drumului, pietre albe, de diferite mărimi stau unele peste altele. Sunt pietre de hotar. În depărtare se văd corturile beduinilor care profită încă de verdeaţa din văi.
În anii ’30, franciscanii au cumpărat acest teren, iar excavaţiile au scos la iveală o biserică bizantină, încorporată astăzi într-o construcţie nouă, nefinalizată încă. Tot aici s-au descoperit şi mozaicuri preţioase. Pe 20 martie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat muntele, iar în semn de pace, a plantat un măslin.
1.300 de români vor vizita Iordania în 2015
Primul avion cu turişti spre Iordania va decola de la Bucureşti pe 30 august. Cocktail Holidays, turoperatorul care oferă vacanţe spre tărâmul cu 1001 de poveşti, estimeză că 1.300 de români vor alege o vacanţă în Iordania care până în prezent nu era accesibilă pentru grupuri decât prin intermediul unor excursii de o zi la Petra.
Pachetele de vacanţă includ hoteluri de trei, patru şi cinci stele din Aqaba şi de la Marea Moartă, care au centre spa, piscine, restaurante cu meniu internaţional sau specific iordanian, locuri de joacă pentru copii. Preţul pentru un sejur la un hotel de trei stele porneşte de la 560 de euro/persoană, pentru un hotel de patru stele de la 614 euro, iar pentru un hotel de cinci stele de la 825 de euro. Zborurile charter vor fi operate de compania Tarom, cu plecare doar din Bucureşti.