Václav Havel, scriitor, dramaturg şi disident ceh, a fost primul preşedinte ales în mod democratic în Cehoslovacia, după revoluţia paşnică împotriva comunismului din 1989, ce a pus capăt unui regim pe care el îl numea în râs “Absurdistan.”
Ca preşedinte, el a supervizat trecerea ţării la democraţie şi la un sistem economic liber, cât şi despărţirea paşnică a Cehoslovaciei în 1993.
Havel s-a născut pe 5 octombrie 1936 la Praga, fiind fiul unor capitalişti bogaţi. El va avea de suferit mult de pe urma comunismului din această cauză. Nu a putut să se înscrie la studii universitare aşa ca a mers la cursuri de seral. În adolscenţă îşi descoperă pasiunea pentru poezie.
Lucrează o perioadă ca maşinist la un teatru din Praga şi studiază arta dramatică prin corespondenţă. In 1964 se căsătoreşte cu Olga Šplíchalová.
Ca disident, în 1968, anul Primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru şi face cinci ani de închisoare.
A crezut în rezistenţa nonviolentă, de tipul celei promovate de Mahatma Gandhi. Unul dintre cele mai faimoase citate ale sale este: “Adevărul şi iubirea trebuie să fie superioare minciunilor şi urii”.
Havel a fost unul dintre liderii Revoluţiei de Catifea din 1989. Ales în funcţia supremă la 29 decembrie în acelaşi an, el a văzut ca un eşec personal destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, cu care nu a fost de acord.
După moartea primei sale soţii Olga, în 1996, el s-a căsătorit cu Dagmar Veskrnova, o actriţă cu 20 de ani mai tânără, ceea ce a dat naştere multor controverse.
Un fumător înrăit, Havel avea probleme respiratorii încă din anii petrecuţi în închisoare.
Havel şi-a părăsit biroul prezidenţial în 2003, la 10 ani după destrămarea Cehoslovaciei şi cu câteva luni înainte ca cele două ţări să devină memebre UE.
Vaclav Havel a fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Pace.
În ultimele luni, Havel şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în casa sa de la ţară, situată la 150 de kilometri de Praga.