Valentin Ionescu (ASF): Tehnologia registrelor distribuite poate aduce multe beneficii sectorului financiar nebancar

„Tehnologia registrelor distribuite (DLT) este un sistem digital pentru înregistrarea tranzacţiilor în care tranzacţiile şi detaliile acestora sunt înregistrate în mai multe locuri în acelaşi timp. Caracteristica principală a DLT este dată de faptul că datele sunt deţinute de către participanţii săi, nefiind administrată la nivel central: înregistrările nu sunt transmise participanţilor de o autoritate centrală, ci sunt construite independent şi păstrate de fiecare participant. Privind sectorul financiar, trebuie să avem în vedere faptul că este un sector foarte reglementat. Într-adevăr, DLT poate aduce multe beneficii sectorului financiar nebancar, dar trebuie să fim conştienţi de faptul că orice nouă tehnologie pusă în aplicare trebuie să treacă o mulţime de teste înainte de a fi utilizată pe scară largă. Majoritatea autorităţilor de reglementare subliniază faptul că orice tehnologie a registrelor distribuite trebuie să respecte cadrul de reglementare actual”, a declarat, pentru AGERPRES, Valentin Ionescu.

El susţine că în ceea ce priveşte bursele de valori se pot observa multe domenii în care DLT poate aduce îmbunătăţiri.

„Desigur, DLT poate fi folosit pentru procesele de compensare şi de decontare, în post-tranzacţionare, poate fi folosită pentru a raţionaliza fluxul de documente şi chiar pentru a reduce implicarea intermediarilor. Există un viitor luminos pentru DLT şi în domeniul asigurărilor. DLT poate fi utilizat pentru a reduce costurile şi a spori eficacitatea reglementărilor pentru asigurători, cum ar fi cele privind KYC (know your customer – cunoaşterea clientului n.r.) şi AML (anti money laudering – spălarea banilor n.r.). Un alt domeniu în care DLT poate fi utilizat este prevenirea riscurilor şi detectarea fraudei”, a spus Valentin Ionescu.

El menţionează că trebuie să ţinem cont de faptul că, deşi DLT poate aduce multe avantaje, tehnologia ridică şi câteva întrebări.

„Bineînţeles, lipsa unei baze de date centrale ar putea ridica întrebări despre ce s-ar putea întâmpla în cazul unei tranzacţii eşuate sau eronate. Ameninţările pe plan local reprezintă o preocupare pentru DLT, deoarece este o reţea descentralizată, în timp ce o altă preocupare majoră în ceea ce priveşte DLT este reprezentată de provocările juridice, destul de semnificative în cazul tranzacţiilor transfrontaliere. Când vorbim despre DLT, apar câteva zone gri care nu sunt reglementate de legislaţia în vigoare şi care se pot dovedi destul de dificil de reglementat datorită caracteristicilor lor”, a spus Valentin Ionescu.

Dintre acestea pot fi menţionate: problema jurisdicţiilor; cum este gestionată confidenţialitatea datelor; proprietatea intelectuală; răspunderea; mecanismele de recurs şi lipsa standardizării.

Valentin Ionescu menţionează că vorbim despre un sistem descentralizat, care este alcătuit din mai multe noduri care se pot regăsi în jurisdicţii diferite. Deoarece nu există o entitate centrală în această reţea apare o problemă referitoare la cadrul juridic care se aplică acesteia.

Potrivit sursei citate, tehnologiile DLT oferă, în general, multă transparenţă, dar dacă în unele cazuri această transparenţă nu are un efect pozitiv, permiterea accesului tuturor participanţilor la informaţiile de tranzacţionare poate avea şi un efect negativ.

O altă zonă menţionată care ridică anumite întrebări ţine de proprietatea intelectuală.
„Ce se întâmplă dacă datele conţin informaţii personale? Această situaţie ridică întrebări privind proprietatea bazei de date şi a informaţiilor, deoarece protecţia datelor va necesita consimţământul părţilor interesate”, spune Valentin Ionescu.

În ceea ce priveşte răspunderea, directorul ASF spune că în această situaţie vorbim despre alocarea şi atribuirea riscului şi a răspunderii în legătură cu un serviciu defect DLT. Guvernanţa pieţelor reţelelor DLT, în special pentru pieţe precum piaţa valorilor mobiliare, este o preocupare majoră. Este important să existe proceduri adecvate de guvernanţă şi, în special, norme de aprobare/ respingere a participanţilor autorizaţi sau mecanisme de corecţie în caz de erori.

Referitor la mecanismele de recurs, o caracteristică cheie a tehnologiei DLT este faptul că odată ce o tranzacţie este validată într-o reţea, tranzacţiile sunt irevocabile. Aceasta înseamnă că, dacă nu există niciun mecanism de recuperare, singura modalitate de a rezolva o tranzacţie în litigiu ar fi să facă o tranzacţie inversă.

În ceea ce priveşte lipsa standardizării, el a precizat că standardele sunt subdezvoltate şi nu sunt încă mature, deoarece această tehnologie se află încă într-o etapă de dezvoltare tehnologică rapidă. În acest moment, există diferite platforme şi cadre DLT concurente, proprietare şi comunitare. Absenţa standardelor general acceptate aduce anumite riscuri legate de blocarea clienţilor, lipsa interoperabilităţii, confidenţialitatea şi securitatea datelor.