Iată mai întâi ce spune Valeriu Binig, integral:
“Tehnologia de producere a energiei electrice folosind panouri fotovoltaice – soluții “non-utility” chiar cu stocare – a fost demonstrată ca fiind la “grid parity” în Uniunea Europeană. În aceste condiții, asistăm la o proliferare a acestor soluții – după ce companiile din sectorul industrial sau terțiar care dispuneau de astfel de instalații, treptat și consumatorii casnici au început să investească resurse proprii sau să atragă fonduri din Fondul Național de Mediu pentru a deveni “prosumatori”.
Acest fenomen generează presiuni majore atât asupra sectorului distribuției energiei electrice, cât și asupra celui de furnizare.
Procesul de racordare a prosumatorilor la rețea are nevoie de adaptări agile ale cadrului de reglementare, atât pentru a aloca echitabil costurile soluției de racordare, cât și pentru a permite asigurarea flexibilității distribuite (reglaj de tensiune, gestiunea congestiilor de rețea, gestiunea circulațiilor de putere reactivă, funcționare insularizată, repornire după black-out, etc).
Distribuitorii trebuie să instaleze soluții locale de digitalizare a rețelelor de distribuție pentru a reduce impactul noilor utilizatori de rețea (stații de încărcare vehicule electrice, panouri fotovoltaice, etc) și sunt obligați să construiască piețe de flexibilitate distribuită, în timp ce metodologiile de calcul al tarifelor nu recunosc schimbarea structurii de cheltuieli ale Operatorilor de Sistem de Distribuție.
În domeniul furnizării energiei electrice, obligația fixate prin cadrul de reglementare pentru furnizori de a asigura compensarea cantitativă sau valorică a energiei produse de prosumatori generează dificultăți majore pentru furnizori. În acest context, apar și îngrijorările legate de noua propunere de Energy Market Directive legată de Energy Sharing – propunerea nu e clară, se vorbește despre dreptul consumatorilor de a schimba energie între ei, dar nu se vorbește depre suportarea costurilor indus rețelelor. În ultimile revizii ale pachetului EMD, apare o prevedere despre suportarea de către consumatori a costurilor de echilibrare generate de Energy Sharing, dar această cerință se află doar în preambul, nu în textul propunerii de Regulament nou.
Nu trebuie uitat că aceste capacități de producer on-site vor duce la scăderea cantităților de energie vândute de producători pe piața angro, la reducerea energiei transportate sau distribuite, cu consecințe în încărcarea prețurilor și tarifelor pe cantități mai mici de energie proudusă sau transportată/distribuită.
Pe ansamblu, privind ritmul dezvoltării acestor soluții și impactul așteptat asupra lanțului de valoare al energiei electrice, se poate afirma că ne pregătim pentru un “tsunami al prosumatorilor”.
După anul 2021 a avut loc o creștere exponențială a numărului de prosumatori și a puterii instalate de către aceștia. La sfârșitul lunii aprilie 2023 erau peste 63.000 prosumatori, cu o putere instalată de 753 MW. Estimarea pentru sfârșitul lunii iunie 2023 este de peste 900 MW, potrivit ultimelor informații de la ANRE.
Înainte de Binig, o altă voce autorizată din sector cerea ANRE schimbarea reglementărilor pentru distribuitori, dacă politica statului român este de a integra cât mai mulți prosumatori.
Ondrej Safar, country manager al CEZ România, companie care operează una dintre cele opt rețele de distribuție din țară, prin Distribuție Energie Oltenia (DEO) spunea că este nevoie de o discuție pentru a ști cum se vor investi în viitor fondurile pentru dezvoltarea rețelelor.
“Este fezabil pentru clienți și pentru sector să investești doar în direcția prosumatorilor, să devină prosumator oricine și să producă oricine oricând sau e nevoie și de spațiu pentru capacitățile mari de generare? ”, a afirmat Safar, în condițiile în care DEO a conectat în primele trei luni la rețea tot atâția prosumatori cât în tot anul precedent.
Mai multe despre declarațiile lui Ondrej Safar, aici: