România, alături de Polonia, Ungaria şi Bulgaria, a devenit punctul fiebinte al Europei din punct de vedere al fenomenului de acaparare a terenurilor arabile, cele mai extinse exploataţii de teren arabil ajungând pe mâna unei categorii active de investitori din care fac parte bănci, fonduri de pensii şi investiţii, cu ajutorul unei noi clase de brokeri, intermediari şi speculatori,  arată cel mai recent raport al Transnational Institute (TI), un reputat institut de cercetare şi advocacy cu activităţi la nivel internaţional care lucrează pentru Comisia Europeană. 

Potrivit studiului „Land Grabbing and land concentration in Europe„, în ultimii ani România a devenit o destinaţie atractivă pentru investitori, astfel că numărul tranzacţiilor cu teren arabil a crescut de peste trei ori numai în perioada 2005-2009. S-a ajuns astfel ca, potrivit estimărilor TI, 10% din terenul agricol al ţării să fie în proprietatea unr cetăţeni din afara UE, iar alte 20-30% să fie controlaţi de investitori din spaţiul comunitar.

Suprafaţa agricolă a României utilizată în exploataţiile agricole este de circa 13,3 milioane de hectare din care circa 8,3 milioane de ha reprezintă teren arabil.

Citeşte şi Cine exploatează terenul statului. Surpriza vine de la americani şi libanezi

şi  Speculatorii străini au 100.000 de hectare de pământ românesc. Noii latifundiari sunt mari bănci şi fonduri de investiţii

„Distribuţia fenomenului de acaparare a terenurilor pe teritorul UE este inegală, cu zone şi ţări mai afectate decât altele. Semnalele preliminare indică faptul că fenomenul de acaparare a terenurilor este concentrat în Europa de Est, cu Polonia, Ungaria, Bulgara şi România ca puncte fierbinţi. (…) Acest proces merge mână în mână cu apariția unei noi clase formată din bănci, investiții și fonduri de pensii, precum și alți actori financiari care controlează o pondere tot mai mare a terenurilor agricole europene. Nu numai că acești investitori neobişnuiţi pe piaţa agricolă ridică întrebări referitoare la definiţia fermierilor activi, dar au dat naştere şi unei noi clase de brokeri, intermediari, speculatori și escroci care mediază interesele corporatiste și de stat pe piaţa terenului arabil şi care beneficiază în mod direct de aceste tranzacţii”, se arată în raport.

Citeşte şi 

Un bancher elveţian de la Credit Suisse, ajuns fermier în România, a scos profit de 50% din vânzarea a 600 ha de teren

 Danezul care vinde românilor terenuri în România

Care pot fi efectele

Conform analiştilor TI, o consecinţă nefastă a acestui fenomen constă în crearea unor blocaje pe piaţă pentru tinerii fermieri, care nu mai au acces la aceste terenuri. Mai mult, analiştii companiei de cercetare atrag atenţia asupra declinului fermelor mici, cărora le este tot mai dificil să se menţină profitabile având în vedere competiţia cu un număr crescut de ferme mari, de peste 100 de hectare. Privind per ansablu, toate acestea scad gradul de securitate alimentară a ţării. „Tinerii fermieri se vor confrunta cu creșterea barierelor la intrarea pe piață având în vedere că terenul este concentrată în relativ puține ferme mari.  Expansiunea urbană, dezvoltarea turismului și a altor activități comerciale se extind pe terenurile arabile, ceea ce face problema şi mai gravă. Un declin abrupt în ferme mici în Europa este în curs de desfășurare, cu consecințe negative pentru securitatea alimentară, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea economică”, se mai specifică în raportul TI.

Cazul Robobak în România- 25.000 de ha şi mai multe cazuri de corupţie 

Pentru a releva posbililele consecinţe ale fenomenului de acaparare a terenurilor, institutul de cercetare oferă în raportul său exemplul fondului de investiţii Rabo Farm, controlat de banca daneză Robobak, care administrează  315 milioane de euro  şi care a cumpărat de-a lungul timpului teren arabil în România. În momentul de faţă, prin cele trei subsidiare locale pe care le controlează, Robobank deţine teren arabil în 51 de sate din Vestul, Sudul şi Estul ţării, pământ pe care îl muncesc de fapt fermierii. Aceasta în condiţiile în care, acolo unde investeşte, Robo Farm preferă să finanţeze activele fixe (pământul) ale fermierilor care se confruntă cu greutăţi financiare pentru a intra în posesia terenurilor (sistemul „sale-lease back”).

Citeşte şi Cea mai mare banca independentă din Liechtenstein a ajuns, discret, să deţină mii de hectare de pământ în România

„O investigaţie a Centrului pentru Jurnalism Independent şi De Correspondent a scos la iveală faptul că printre arendaşii Robo Farm sunt politicieni puternici, indivizi acuzaţi de crime precum sclavie, furt sau jaf sau oligarhi cu puternice legături cu oficialităţi corupte. În unele cazuri, sătenii nici măcar nu ştiau de faptul că terenul lor fusese vândut către Robo Farm, primarii confiscându-le practic terenurile pentru a le vinde ulterior. Cel puţin 11 loturi de teren cumpărate de fond sunt acum subiectul unor investigaţii ale instituţiilor anti-corupţie din România cu suspiciunea de fals şi fraudă”, se specifică în raport.

Potrivit datelor Eco Ruralis, furnizate ECONOMICA.NET, Robo Farm a investit începând cu 2009 aproximativ 650 de milioane de euro pentru a cumpăra teren arabil în ţara noastră. Acum deţine peste 25.000 de hectare de teren arabil în Brăila, Tulcea, Constanţa, Arad, Dolj, Teleorman, din care aşteaptă profituri de 8%, şi o cifră de afaceri de 900 de milioane de euro. 

Cazul Generali şi reducerea locuri de muncă din mediul rural

Transnational Institute analizează în raportul său şi efectele fenomenului de concentrare a terenurilor din perspectiva pieţei forţei de muncă. Concluzia? „Aceste tipuri de corporaţii agriole care practică un tip de agricultură intensivă, industrializată, afectează numărul locurilor disponibile din mediul rural, având în vedere că necesarul de personal al unei ferme industriale este mult mai mic decât cel al unei ferme de familie”, se menţionează în raportul care oferă un alt exemplu din România: cazul Genagricola-divizia agricolă a companiei italiene de asigurări Gernerali.

Generali controlează peste 4.500 de hectare de teren în România, în judeţele Timiş şi Arad, prin compania Genagricola România. A venit în România în 2011, iar de atunci a creat doar 63 de locuri de muncă, potrivit datelor Ministerului de Finanţe aferente lui 2015. „Într-un mod similar, compania Transavia (controlată de omul de afaceri român Ioan Popan-n.red) care controlează 12.000 de hectare în judeţul Cluj, a creat doar câteva locuri de muncă, în principal şoferi de tractor, paznici şi angajaţi care menţin echipamentele în funcţiune”, se mai menţionează în raport.

Un model atipic de agricultură în Europa. Libanezii de la Maria au cea mai mare fermă din ţară

Nu în ultimul rând, analiştii FI atrag atenţia şi asupra schimbărilor modelelor de business în agricultură, urmare a fenomenului de acaparare a pământurilor. Aceasta implică crearea unor ferme atipice din punct de vedere al dimensiunii, în contextul în care modelul european este încă ferma de familie. Spre exemplu, cea mai mare fermă din România aparţine grupului libanez Maria şi se întinde pe 65.000 de hectare. „Are propriul port şi depozit de cereale, grupul exportă carne şi cereale în special în Orientul Mijlociu şi Africa de Est”, se arată în raport. 

La nivel european, fermele mari, de peste 100 de hectare, reprezintă doar 3,1% din numărul toital de ferme din Europa, dar controlează jumătate din terenul agricol utilizat în Uniune. În schimb, trei pătrimi dintre toate fermele din UE exploatează mai puţin de 10 hectare şi controlează sub 11% din totalul terenului arabil cultivat. Numărul acestora este într-o continuă scădere, însă. „Între 2003 şi 2013, numărul exploataţiilor cu mai puţin de 10 hectare a scăzut cu o treime, de la 12 milioane la 8 milioane. Micii fermieri au pierdut aproximativ 6 milioane de hectare, adică aproximativ suprafaţa Irlandei, în timp ce suprafaţa ocupată de fermele mari a crescut cu 15% în această perioadă”, se mai specifică în raportul Transnational Institute.

Efecte asupra consumatorilor finali

„Micii fermieri formează coloana vertebrală a agriculturii europene: aceştia consolidează securitatea alimentară prin producerea de alimente sănătoase și abundente de proveniență cunoscută; sprijină suveranitatea alimentară prin construirea piețelor locale și a lanțurilor alimentare mai scurte de producători și consumatori, care reduc dependența de piețele globale și vulnerabilitatea la șocurile prețurilor; protejează mediul și biodiversitatea locală prin practicarea unei agriculturi diversificate şi aduc dinamism în zonele rurale, prin generarea de locuri de muncă și susținerea vieții comunității rurale”, sunt motivele pentru care analiştii Transnational Institute susţin că fermele de familie ar trebui încurajate. 

De altfel, TI face şi câteva recomandări de politici agricole de natură să sprijine micile ferme europene. Acestea vor fi dezbătute cu factorii de decizie politică, printre care deputații europeni și reprezentanți ai Comisiei Europene, în cadrul unei reuniuni ce va avea loc pe 7 decembrie.