City Insurance, de altfel singura firmă din România care subscria în mod curent și în volume cel puțin decente asigurări de garanții, nu a renunțat complet la această linie de asigurare însă a devenit mult mai restrictivă, refuzând, direct sau prin preț, lucrările prestate de firme mari, care presupun și o expunere mare, adică un risc mare asumat.
” Nu au renunțat complet, dar nu mai vor conturi mari. Companiile mari, pe care ei nu au ezitat să le asigure până acum, sunt mai riscante pentru un asigurător, pentru că au lucrări multe, cu răspândire geografică mare și cu o valoare mare. În cazul greilor din infrastructură discutăm și de sute de milioane sau chiar peste un miliard de euro la o singură lucrare. City Insurance a asigurat și astfel de companii, pentru că a avut încredere în capacitatea lor de a executa lucrările. „, explică un specialist în domeniu direct implicat în astfel de proceduri.
Informația este confirmată, cu detalii, și de specialiștii unuia dintre cei mai importanți intermediari din domeniul asigurărilor pentru companii.
” Pot confirma că au devenit mult mai selectivi. Au crescut prețurile pe garanțiile mai mari. Refuză să mai coteze și să își crească expunerile pe anumiți clienți unde au deja plafoane mari. Cel mai probabil, această abordare vine din contractul de reasigurare, care are și el o anumită limită”, spune sursa citată, pentru ECONOMICA.NET
Retragerea vine după o explozie a vânzărilor, în prima jumătate a lui 2020. City Insurance controlează 80% din piața asigurărilor de garanții din România. Expunerile sunt imense, de ordinul sutelor de milioane de euro sau chiar mai mult
Motivul pentru care City Insurance a decis să își reducă expunerea pe această linie de asigurare este, cel mai probabil, așa cum spune și specialistul citat mai sus, majorarea substanțială a vânzărilor și implicit a riscurilor preluate pe această clasă de asigurare. În prima jumătate a lui 2020, subscrierile pe clasa asigurărilor de garanții au urcat cu 90% față de perioada similară a anului trecut, iar cea mai mare parte a acestei creșteri vine de la City Insurance, care este aproape singură pe acest segment, în România. Totalul subscrierilor companiei se apropiau de 95 de milioane de lei, dintr-un total de 231 de milioane de lei subscriși în primul semestru al acestui an. Înseamnă o cotă de piață de peste 40%, care, în realitate, raportat strict la România este dublă.
Aceasta deoarece singura companie înregistrată în România care se poate compara cu City la vânzări pe acest segment (circa 90 de milioane de lei în S1), micuța și discreta Onix Asigurări, lucrează exclusiv în exterior, mai precis în Italia. Celelalte firme care au în portofoliu acest tip de asigurare aproape că nu contează, momentan. Este vorba despre ABC Asigurări (14,8 milioane de lei în S1), Euroins (8,6 milioane de lei) și Exim România, firma de asigurări a Eximbank, adică a statului, cu 8,2 milioane de lei.
La un asemenea nivel, City Insurance a ajuns să fie mai expusă decât și-ar fi dorit și, mai important, spun surse care cunosc bine situația de la City Insurance, mai mult decât prevăd contractele de reasigurare. ” Nu mai acceptă garanții mari. Mai fac doar polițe mici, de câteva mii de lei prima, cu expuneri poate de câteva sute de mii de lei, nu mai mult. Este vorba despre contractul de reasigurare, care se apropie de limita de expunere. Probabil că, dacă vor reuși să negocieze alte limite, vor reveni”, explică sursa citată.
Având expuneri mari și pe termen lung, contractele de garanții sunt întotdeauna reasigurate, adică un reasigurător sau mai mulți preiau integral sau parțial riscul asumat, contra unei prime. Iar riscul asumat poate fi de trei tipuri, în cazul acestei linii, în funcție de polița de care are nevoie clientul. Dacă este o poliță de participare la licitație, este mai degrabă formală, fără riscuri, o simplă garanție că firma îndeplinește condițiile tehnice și financiare. Dacă este o asigurare de returnare a avansului sau de bună execuție (simplă sau pe perioada garanției) vorbim despre riscuri substanțiale, mai ales că de obicei se asigurără lucrări mari, de infrastructură.
Sunt, de exemplu, cunoscute publicului atribuirile pentru construcția a diverse loturi de autostradă. Costurile sunt uriașe, uneori chiar peste un miliard de lei. În cazul în care constructorul deține o asigurare de bună execuție în favoarea statului (ca beneficiar), iar el nu reușește să execute corect lucrarea, compania asigurătoare, în cazul nostru City Insurance, este bună de plată. Dacă mai punem la socoteală și faptul că astfel de lucrări durează ani de zile și că este de ulte ori inclusă și perioada de garanție a drumului (de obicei 5 ani), putem vedea de ce riscurile asumate sunt imense.
Un exemplu privind nivelul la care pot ajunge expunerile pe astfel de contracte este cel al LIG Insurance, între timp rămasă fără autorizație și trimisă în faliment. Această companie considerată de dimensiuni insignifiante, cu activitate aproape exclusiv în Italia, a reușit, cât a fost în legalitate, să ajungă la expuneri de sute de milioane de euro, uneori și pe perioade de 50 de ani, așa cum au evidențiat calcule ale specialiștilor ASF.
Statul are șansa să își asugure propriile lucrări. Dacă nu, constructorii fie blochează sume importante, fie garantează cu proprietăți, în lipsa asigurării
Pasul în spate făcut de către City poate fi o oportunitate chiar pentru stat, adică principalul beneficiar al garanțiilor cumpărate de companiile de construcții. Aceasta în condițiile în care Exim România, companie a Eximbank, deci a statului, are experiență pe acest segment. În condițiile în care are și capitalul cu care să susină a linia de asigurare, asigurătorul ar putea profita de moment, preluând parte dintre clienții City, unii dintre ei, spun brokerii din domeniu, companii foarte mari, cu lucrări imense, unele strategice. Oricum, dacă acest lucru nu se va întâmpla, având în vedere și că ABC Asigurări, celălalt jucător activ, este o companie foarte mică, constructorii vor trebui fie să apeleze la bancă pentru o scrisoarea de garanție, care presupune nu doar blocarea pe anumite perioade a unor sume de bani egale cu garanția, dar și plata unor comisioane care depășesc nivelul primei de asigurare, fir să vină cu garanții de altă natură, cum ar fi proprietăți imobiliare. O variantă ar mai fi și cele patru Instituții Financiare Nebancare (IFN) care activează pe acest segment și care, la rândul lor, percep comisioane importante, de până la 5-10%. În cazul asigurării de garanție costurile erau mult mai mici, fără să depășească 1-1,5% din nivelul garanției solicitate și fără să fie nevoie de blocarea sumei cerute derept garanție.