Istoria se repetă la indigo și noi nu învățăm nimic din ea. Ca în 2008 când Guvernul Tariceanu a spart multe procente din PIB înainte de alegeri și a majorat pensiile cu 46% și președintele Băsescu a promulgat legea de majorare a salariilor profesorilor cu 50%.
Economia stă pe șina de cale ferată, vine trenul și noi ca pasageri, în loc s-o ferim din fața lui, trebuie să visăm la viitorul prosper promis de PSD cu mariri de pensii și salarii sau să ne uităm la Guvern cum se laudă cu fiecare zvâc milimetric al vreunui indicator ce pare să se-ndrepte în direcția cea bună. E un film horror de foarte proastă calitate. Marea, imensa problemă căreia îi tot dăm târcoale fără ca partidele s-o abordeze frontal este deja celebra majorare a pensiilor cu 40%. Ea este trenul care vine si inainte să ne preocupe orice altceva, trebuie să fugim din calea lui, să nu ne facă terci. Prioritatea zero a clasei politice, care știe că ne vinde brașoave, asta ar trebui să fie. Să evite cu orice preț retrogradarea României la categoria junk, nerecomandată pentru investiții. Ca după ce trec alegerile să mai aibă ce și cu ce guverna. Politica fără bani e ca agronomul fără ploaie. Șocul indus de retrogradarea la junk asta va face, ne va lăsa fără surse de finanțare. Guvernul care va veni după alegeri se va prezenta în fața noastră cu fețe palide dând din umeri și întorcând buzunarele pe dos să arate că nu mai are bani, nu se mai poate împrumuta deci trebuie să ia măsuri. Și nu vorbesc aici de un guvern anume, ci de oricare ar fi acela.
Așadar, lăsând la o parte bălăriile electorale care efectiv nu au niciun suport în realitate, ceea ce ar trebui să ne preocupe este cum putem evita tehnic și perfect legal retrogradarea ratingului care echivalează cu un faliment de țară în plină criză sanitară. Nu este niciun secret și nici ceva imposibil. Guvernul trebuie să prezinte un buget care să arate determinare în ajustarea fiscală ceea ce înseamnă raționalizare și prioritizare a cheltuielilor și maximizarea veniturilor bugetare, astfel încât agențiile de rating, Comisia Europeană și creditorii să aibă garanția că România va fi solvabilă. În fapt, ceea ce ar trebui să facă Guvernul este să respecte legea finanțelor publice și pe cea a responsabiltății fiscale care sunt deopotrivă și în vigoare și pe deplin batjocorite în ultimul deceniu. Dacă nu mă-nșel, legea finanțelor publice stabilește termene pentru depunerea în Parlament a proiectului de buget pentru anul viitor în ultima parte a anului în curs, iar cea a responsabilității fiscale stabilește reguli, bune practici și plafoane de cheltuieli astfel încât politica fiscală să nu derapeze și să degenereze în criză. Cum deja criza este cât Casa Poporului, adică sediul Parlamentului care a și generat-o în căutare de voturi, același Parlament trebui pus de urgență în fața unui proiect de buget care să excludă la vedere cheltuielile nesustenabile legate de majorarea pensiilor cu 40% , dublarea alocațiilor și alte asemenea grozăvii. Guvernul poate veni cu bugetul pentru dezbaterea sa normală sau prin asumarea răspunderii. Sigur că ultima variantă prezintă riscul căderii guvernului la vot, dacă Opoziția chiar își dorește să lase țara fără Executiv în plină pandemie și înaintea alegerilor. Dar Guvernul ar cădea la datorie, cu îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și arătînd că este responsabil cu țara nu cu câștigarea alegerilor.
În opinia mea, în loc să construiască scenarii mai mult sau mai puțin dubioase în încercarea de a forța alegerile la termenul de 6 decembrie sau în martie anul viitor responsabilii la vârf cu soarta țării ar trebui să se așeze urgent nu la o masă a negocierilor, ci la una a analizei pragmatice. Acolo, cu specialiștii pe care îi au să conștientizeze pericolul retrogradării ratingului cu tot dominoul catastrofal pe care un asemenea eveniment il poate declanșa. Astfel dezbaterea publică s-ar muta asupra viitorului României în 2021 și anii care urmează și nu pe consemnarea unei victorii în alegeri pentru a conduce o țară fără resurse și un electorat pe bună dreptate cătrănit că a fost încă o dată sacrificat și păcălit.