Verheugen: „Europa nu are nevoie de aroganţa germană!”

Deutsche Welle: Domnule Verheugen, adupă alegerile federale Angela Merkel este şi mai puternică. Vom asista, foarte probabil, la alţi patru ani, în care domnia sa va conduce guvernul federal. Este bine pentru Europa?

Günter Verheugen: În orice caz este bine pentru Europa, pentru că nici euroscepticii şi nici cei care sunt împotriva conceptului european nu au câştigat multe voturi. Mă îngrijorează procentul relativ ridicat cu care a finalizat cursa Alternativa pentru Germania şi cred că există pericolul ca la alegerile europene, formaţiunea să atingă pragul electoral. Dar la scrutinul pentru Bundestag s-a confirmat că electoratul german este pro-european. Iar faptul că vom avea o nouă coaliţie de guvernare va implica şi oarece corecturi în politica europeană a Berlinului. Ne putem aştepta la o atitudine mai moderată în privinţa politicii de austeritate, cu mai puţine ameninţări şi ultimatumuri. Este o veste bună pentru partenerii din Uniunea Europeană: comportamentul inflexibil al politicienilor germani s-ar putea relaxa, scrie Deutsche Welle. 

Europa depinde în prezent mult mai mult de Germania, comparativ cu perioada anterioară. În ce măsură influenţează această dominanţă sentimentul de apartenenţă la comunitate al celorlaţi membrii europeni?

Partenerii noştrii au într-adevăr senzaţia unei dominaţii germane. Am mai asistat la acest fenomen şi în timpul erei Kohl, dar sentimentul nu era atât de pregnant ca acum. Partnerii noştrii au senzaţia că Germania îşi foloseşte puterea economică pentru a-şi atinge scopuri politice. Ceea ce nu este adevărat. Ambiţiile politice ale Berlinului nu sunt atât de mari, pe cât sunt percepute şi această discrepanţă nu este bună pentru Europa.

Personal, nu pot decât să îl sfătuiesc pe fiecare politician german să aprofundeze psihologia acestui joc şi să nu uite că Germania este privită şi judecată mereu altfel comparativ cu orice alt stat european. Ultimii doi ani au scos la suprafaţă reacţii dure la planurile de austeritate, impuse după unii observatorii exclusiv de Berlin: zvastica şi imagini cu Hitler. Nu ar trebui să uităm: suntem judecaţi altfel şi trebuie să ne purtăm diferit.

Aveţi senzaţia că persoanele active în politica germană şi-au însuşit îndeajuns această psihologie?

Nu, în nici un caz. Din contră. În ultima perioadă am asista la o drastiăc înrăutăţire. Nu vreau să critic concret, dar la nivel general liderii politici închid ochii şi refuză să vadă realitatea pe de-a întregul. Nu pot decât să avertizez în termenii cei mai clari asupra aroganţei, autosuficienţei, a oricăror forme de educare sau constrângere, la care trebuie renunţat imediat.

În momentul de faţă, politicienii sunt responsabili faţă de electorat şi trebuie să răspundă întrebărilor referitoare la susţinerea financiară a statelor grav afectate de criză. Ce aţi răspunde la aceste critici?

Este abosolut normal ca politicienii să fie responsabili faţă de electorat. De exemplu, ei se obligă să le spună adevărul celor care i-au ales. În acest caz, realitatea este că Germania nu este cel mai caritabil stat, aşa cum ne place să ne prezentăm, ci că Germania are cel mai mult de profitat, atât politic, dar mai ales economic, de pe urma Uniunii Europene. Ceea ce plăteşte Germania la bugetul comunitar, primeşte multiplicat înapoi prin contracte economice profitabile.

Cred că printre responsabilităţile politicienilor se află şi aceea de a explica oamenilor anumite legături. Conducerea politică, mai ales a partidelor de guvernământ, a acceptat o continuă degradare a opiniei liber exprimate şi a discursului public în relaţiile cu vecinii noştri europeni. S-a creat imaginea unor sud-europeni leneşi, întinşi la soare, într-o continuă vacanţă, totul pe banii săracilor, harnicilor contribuabili germani. Acest tip de discurs trebuia oprit din timpu, chiar de către cancelară. Ceea ce dumneaei nu a făcut şi tocmai de acea o acuz acum.

Pentru o imagine mai bună a Uniunii Europene este nevoie de o politică externă puternică. Se spune că, dacă Uniunea Europeană este un uriaş, atunci politica ei externă este un pitic. Sunteţi de acord cu această imagine?

Da, dar cu o delimitare clară. Nu mai suntem chiar uriaşul economic, pentru că au mai apărut şi alţi giganţi. Nu suntem nici mai puţin importanţi, dar am pierdut ceva greutate. Şi la nivel de politică externă, nu mai suntem chiar pitici, dar încă minioni. Aici există marele deficit. În chestiuni de rutină, politica externă europeană funcţionează exemplar. Dar atunci când situaţia se complică, precum în cazul Siriei, Libiei sau al Irakului…..

…sau în scandalul interceptărilor NSA…

…de câte ori este mai dificil, unitatea europeană devine imposibilă. Ceea ce facilitează partenerilor noştrii opţiunea de a alege între dialogul cu Bruxellesul sau cu fiecare stat în parte. Aşa se ajunge la un joc de genul Bruxelles contra statelor naţionale, tur şi retur. Consecinţele sunt clare: în mod evident avem nevoie de o politică externă şi de securitate unitară şi funcţională, care să includă şi forţe de intervenţie comunitare. Trebuie să existe o unitate reală, nu doar la nivel de nume.

Dacă, pe fundalul crizei financiare, UE este un pacient, credeţi că acesta este pe cale de a se însănătoşi?

Dacă stabilizarea situaţiei pe un fundal serios de criză poate fi un semn de însănătoşire, atunci da. Dar nu asistăm la o recuperare reală, ci doar la un pacient stabil.

Günter Verheugen (născut la 28.04.1944 în Bad Kreuznach), SPD, înainte membru FDP, a fost comisar european între 1999 şi 2009. În ultima perioadă, a fost responsabil de patronatul şi industria din Uniunea Europeană, fiind şi vice-preşedinte al Comisiei Europene. A ocupat şi postul de Comisar European pentru Integrare. În anul 2010, împreună cu fosta lui şefă de cabinet a pus bazele unei firme de lobby, European Experience Company.