Veşti bune pentru clienţi. Cum motivează ÎCCJ rejudecarea unui proces de grup vs. BCR
Judecătorii de la ÎCCJ au redactat motivarea hotărârii prin care au trimis spre rejudecare un litigiu (dosar 61347/3/2010*) dintre aproximativ 125 de clienţi şi Banca Comercială Română. Acesta este unul dintre cele mai mari litigii cu băncile din România. Prin faptul că se află pe rolul instanţelor din 2010 şi mai trebuie să treacă prin două stadii procesuale, s-ar putea să ajungă şi unul dintre cele mai lungi.
Clienţii au cerut instanţelor să declare ca abuzivă clauza prin care este definită dobânda şi mai multe clauze referitoare la comisioane din contractele de credit semnate înainte de 2009. Banca Comercială a folosit, în general, dobânzi de referinţă interne, netransparente, care au crescut pe măsură ce referinţele din piaţă, de genul Euribor/Robor, scădeau. Aceştia plătesc dobânzi de aproximativ 10% la creditele în euro, din pricina dobânzii interne, deşi au marje de dobândă de 1-2%, care solicită să fie adăugate la Euribor.
Tribunalul Bucureşti a dat dreptate clienţilor reprezentaţi de casa de avocatură Piperea şi asociaţii doar în privinţa comisioanelor – de acordare/administrare/urmărire riscuri – dar nu s-a atins de dobândă.
Apoi, decizia atacată cu apel la Curtea de Apel Bucureşti de către ambele părţi s-a soldat cu un eşec pentru clienţi. Instanţa de apel, condusă de judecătorul Ruxandra Monica Duţă a respins întreaga acţiune a clienţilor şi a dispus plata unor cheltuieli de judecată de 200.000 de lei către BCR, reprezentată de avocaţii de la NNDKP.
Aceeaşi judecătoare a condus şi completul dintr-un alt proces colectiv coordonat de Piperea vs. BCR.
În recursul de la ÎCCJ, promovat de clienţi, Piperea a susţinut că judecătoarea s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate pentru că era beneficiara unui credit de la BCR.
În motivare, judecătorii Marian Budă, Mirela Politeanu şi Carmen Trănica Teau au scris că această susţinere a reclamanţilor nu poate fi primită, pentru că nu există dovezi că Duţă ar fi avut interese comune cu banca.
„De altfel, împotriva doamnei judecător Duţă reclamanţii au formulat cererea de recuzare, care a fost respinsă prin încheierea din 12.02.2013, pe care reclamanţii nu au mai atacat-o cu recurs.
Faptul că doamna judecător Duţă a făcut parte dintr-un alt complet de judecată , în care a soluţionat o cauză similară , nu a făcut-o pe aceasta incompatibilă în ce priveşte soluţionarea cauzei de faţă, cazurile de incompatibilitate fiind strict prevăzute de legislaţia în vigoare.
Nici faptul că doamna judecător Duţă ar fi contractat împrumuturi de la banca pârâtă nu o face incompatibilă, nefăcându-se dovada faptului că aceasta ar avea interese comune cu ale băncii”, se arată în motivare.
Instanţa de apel n-a aplicat legea
Instanţa a primit însă celelalte critici privind decizia Curţii de Apel. ÎCCJ a considerat că aceasta a interpretat nelegal legea când a spus că o clauză din contract care se referă la elemente de preţ ale contractului nu poate fi considerată abuzivă. Mai mult, spune ÎCCJ, instanţa de apel a desconsiderat şi jurisprudenţa europeană în materie, care este obligatorie pentru toate instanţele din UE.
„În schimb, critica cu privire la faptul că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu s-ar asociat cu definirea obiectului principal nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, nici cu produsele şi serviciile oferite la schimb, este fondată, însă nu pe faptul încălcării liberului acces
la justiţie, ci pe greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, precum şi pe nerespectarea practicii CJUE, care este obligatorie pentru instantele din România. ·Într-adevăr, această problemă a fost tranşată nu numai în cauza C-472/10 a CJUE ci şi în cauza C-484/08, CJUE statuând faptul că instanţele se pot pronunţa şi asupra clauzelor ce privesc obiectul
principal al contractului, respectiv preţul contractului, mai ales dacă aceste clauze nu sunt redactate într-un mod clar şi inteligibil.Sintagma clar şi inteligibil trebuie să aibă în vedere faptul că profesionistul nu se află la acelaşi nivel cu consumatorul, atât în ce priveşte posibilitatea de a negocia clauzele unui contract de împrumut bancar, care de obicei sunt predefinite de către bancă, dar şi în ce priveşte cunoştinţele de specialitate, pentru a .înţelege exact conţinutul concret al respectivelor clauze.
Mai mult, în speţa de faţă nu s-a contestat preţul contractului în sine, ci mecanismul de modificare a costului contractului în ce priveşte evoluţia în timp a dobânzii pe care o datorează fiecare dintre reclamanţi, cât şi a diverselor comisioane percepute de către bancă”, se arată în motivare.
Curtea de Apel trebuie să verifice mecanismul prin care variază dobânda
Înalta Curte, care şi-a schimbat în ultima vreme jurisprudenţa faţă de clauzele contractuale ale BCR şi a dat decizii prin care clauza privind dobânda variabilă a fost considerată abuzivă, spune că în apel judecătorii trebuie să se uite la mecanismul de formare a dobânzii, şi să stabilească dacă este conform legii.
„Sub acest aspect, practic, instanţa de apel nu a lămurit, pe deplin, situaţia de fapt, cât timp aceasta nu a analizat, pe fond, cererea reclamanţilor, astfel încât, este necesară casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de apel să analizeze, pe fond, caracterul abuziv sau neabuziv al clauzelor care privesc mecanismul de modificare a costului contractului.
Pentru aceasta este necesar ca instanţa de apel, chiar dacă reclamanţii nu au făcut-o prin cererea introductivă, să analizeze fiecare contract în parte sau măcar să grupeze reclamanţii pe categorii comune în ce priveşte clauzele invocate a fi abuzive şi să analizeze cererile lor, astfel cum s-a arătat mai sus.
(…) Acesta (instanţa de apel) s-a mărginit să tragă concluzii generale, scoţând în relief faptul că s-ar fi dovedit caracterul negociat al contractelor de împrumut bancar tocmai prin varietatea foarte mare a clauzelor contractuale în ce priveşte cuantumul dobânzilor şi al comisioanelor, scăpând din vedere faptul că analiza trebuia făcută. pe de o parte, individual sau măcar pe grupuri de reclamanţi cu probleme identice, iar pe de altă parte, că trebuia să examineze caracterul abuziv al clauzelor nu atât în ce priveşte cuantumul iniţial al costurilor, cu referire specială la dobândă şi comisioanele percepute, cât mai ales caracterul abuziv al clauzelor care reglementează mecanismul de evoluţie în timp al acestor costuri”, se arată în motivare.
Legea spune că o clauză este abuzivă atunci când nu a fost negociată şi crează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. ÎCCJ spune că judecătorii Curţii de Apel au procedat greşit când au considerat că acele contracte ar fi fost negociate, pentru că existau clauze care erau diferite în funcţie de beneficiarul creditului. Trebuie spus că BCR a acordat credite în diferite condiţii şi monede, iar procesul de grup conţine contracte diferite diferite. Unele împrumuturi au fost acordate cu dobânzi interne, altele legate de referinţe de piaţă, altele au avut dobânzi introductorii fixe, iar marjele de dobândă au fost diferite.
„Acesta (instanţa de apel) s-a mărginit să tragă concluzii generale, scoţând în relief faptul că s-ar fi dovedit caracterul negociat al contractelor de împrumut bancar tocmai prin varietatea foarte mare a clauzelor contractuale în ce priveşte cuantumul dobânzilor şi al comisioanelor, scăpând din vedere faptul că analiza trebuia făcută. pe de o parte, individual sau măcar pe grupuri de reclamanţi cu probleme identice, iar pe de altă parte, că trebuia să examineze caracterul abuziv al clauzelor nu atât în ce priveşte cuantumul iniţial al costurilor, cu referire specială la dobândă şi comisioanele percepute, cât mai ales caracterul abuziv al clauzelor care reglementează mecanismul de evoluţie în timp al acestor costuri”, se arată în motivare.
Decizia Curţii de Apel, importantă pentru cei care au luat credit de la BCR înainte de 2010
Dosarul are termen în 21 octombrie 2014 şi modul în care acesta va fi soluţionat este de interes şi pentru ceilalţi clienţi ai BCR care nu sunt implicaţi în dosar. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are mai multe litigii pe rolul Tribunalului Bucureşti cu BCR, care vizează eliminarea clauzelor de dobândă şi a mai multor comisioane, iar apelul (singura cale de atac după noua lege) se va judeca la Curtea de Apel Bucureşti.
BCR a denunţat actele adiţionale emise cu ocazia OUG 50 şi o decizie a justiţiei împotriva sa ar putea afecta întregul portofoliu de clienţi care au accesat credite înainte de 2010.