Viitorul zonei euro se discută în următoarele zile
Liderii europeni participă la două summit-uri în patru zile, duminică şi miercuri, cruciale pentru viitorul zonei euro, încercând să găsească o soluţie pentru criza datoriilor de stat, prin constituirea unui fond de 940 miliarde de euro.
În fapt, guvernele din zona euro discută fuzionarea Fondului European de Stabilitate Financiară (European Financial Stability Fund – EFSF) cu Mecanismul European de Stabilitate (ESM), care ar trebui să înlocuaiscă EFSF de la jumătatea anului viitor, transmite Bloomberg.
Miniştrii Finanţelor şi guvernatorii băncilor centrale din statele G20 au cerut UE să găsească o soluţie la criză până la summit-ul din această lună, înaintea summit-ului G20 din 3-4 noiembrie de la Cannes.
Negocierile pentru combinarea fondurilor de urgenţă pentru sprijinirea statelor cu probleme din zona euro şi renunţarea la plafonul pe cheltuielile de „bailout” au făcut progrese în această săptămână, după ce încercările de a ajunge la un consens pentru consolidarea resurselor EFSF prin leveraging financiar (efectul de pârghie) au fost respinse de Banca Centrală Europeană şi au provocat divergenţe între Germania şi Franţa, au declarat pentru Bloomberg două surse apropiate discuţiilor.
Varianta fuzionării EFSF cu Mecanismul European de Stabilitate (European Stability Mechanism – ESM) ar putea câştiga susţinerea ambelor puteri dominante ale zonei euro.
Fondul European de Stabilitate Financiară, cu resurse de 440 miliarde euro, a fost creat anul trecut ca soluţie temporară până la elaborarea cadrului regulatoriu care să permită introducerea Mecanismului European de Stabilitate, un fond de „bailout” permanent al zonei euro, cu resurse de 500 miliarde euro.
Iniţial, ESM era programat să înlocuiască EFSF la jumătatea anului 2013, însă termenul a fost devansat cu un an din cauza agravării crizei datoriilor de stat.
EFSF a consumat deja, prin plăţi sau alocări, 160 miliarde euro din fondurile de care dispune, în principal pe împrumuturi către Grecia, Portugalia şi Irlanda.
Resursele de 500 miliarde euro ale ESM erau considerate suficiente când criza datoriilor de stat se rezuma la cele trei ţări.
Astfel, politicienii europeni înclină tot mai mult spre fuzionarea celor două mecanisme într-un fond de 940 miliarde euro, potrivit surselor citate.
Totodată, oficialii europeni discută posibilitatea unei contribuţii mai ridicate din partea creditorilor privaţi ai Greciei la cel de-al doilea acord de finanţare externă convenit în luna iulie. Acordul de 109 miliarde euro are rolul de a permite statului elen să evite finanţarea din pieţe până la jumătatea anului 2014. În mai 2010, Grecia a încheiat un prim acord cu UE şi FMI, de 110 miliarde euro, care se va derula până la jumătatea anului 2013.
Acordul din iulie cuprinde în premieră o contribuţie „voluntară” din partea investitorilor privaţi. Băncile şi companiile de asigurări au acceptat o pierdere de 21% pe deţinerile de obligaţiuni de stat greceşti cu maturitatea până în 2020. Astfel, creditorii privaţi vor reduce datoria de stat a Greciei cu 50 miliarde euro prin preschimbarea unor obligaţiuni în titluri cu maturitatea mai îndelungată şi deprecierea unor deţineri.
Tot mai mulţi politicieni europeni şi economişti consideră însă că nivelul de 21% convenit în iulie nu este suficient, deoarece situaţia s-a înrăutăţit.
Astfel, liderii UE iau în calcul creşterea pierderilor creditorilor privaţi ai Greciei, însă snut îngrijoraţi că măsura ar putea accentua turbulenţele de pe pieţele financiare, au arătat surse apropiate discuţiilor.
Potrivit unor propuneri pregătite pentru summit-ul de duminică, EFSF ar putea primi autorizaţie de a acorda linii de cerdit în valoare de până la 10% din Produsul Intern Brut anual al ţării care are nevoie de ajutor. Astfel, eventuale linii de credit create pentru Spania sau Italia ar putea ajunge la 270 miliarde euro, consumând rapid resursele existente ale fondului. EFSF trebuie de asemenea să contribuie la recapitalizarea băncilor cu probleme din zona euro şi să cumpere obligaţiuni de stat pe piaţa secundară, pentru a menţine dobânzile sub control.
Germania şi Franţa, finanţatorii programelor anticriză din zona euro, nu se înţeleg în privinţa resurselor EFSF. Franţa vrea transformarea fondului într-o bancă şi creşterea resurselor acesteia prin finanţare de la Banca Centrală Europeană, propunere respinsă de Germania.