O declaraţie a premierului social democrat al Finlandei, Sanna Marin (34 de ani) a făcut înconjurul lumii la începutul acestui an. „Sunt de părere că oamenii merită să petreacă mai mult timp cu familiile lor, cu persoanele dragi, iar în timpul liber să demareze activități care le plac sau să se preocupe de alte aspecte ale vieții lor, de exemplu cultura (…) O săptămână de muncă de patru zile şi o zi de lucru de 6 ore poate părea cum o utopie dar poate deveni realitate în viitor”, a spus premierul Finlandei în august anul trecut. Dar, din motive obscure, declaraţia ei a fost printre cele mai puternice ştiri de presă abia la începutului anului 2020. Declaraţiile au fost combătute de departamentul de comunicare al guvernului finlandez,care a ţinut să sublinieze că sunt vechi şi că micşorarea programului de muncă nu e în programul de guvernare, însă ideea a capatat viteză.
Imediat după Revelion, această știre s-a rostogolit în ultimele zile în ziarele din întreaga lume. La Reppublica, The Independent, The Guardian sau Business Insider au publicat-o, însă, în realitate, este vorba de o declarație mai veche a actualului premier finlandez, a observat Hotnews.
Microsoft a făcut-o deja
Ideea a găsit teren fertil de propagare, ea începând să fie vehiculată la diverse niveluri de pe la mijlocul lui 2019. Anul trecut, Microsoft Japonia a anunţat rezultate incredibile după ce a testat săptămâna de lucru de 4 zile. În noiembrie 2019, gigantul Microsoft anunţa că a derulat un program pilot în filiala sa din Japonia pe durata lunii august, în cadrul căruia săptămâna de lucru a fost redusă la patru zile, iar productivitatea angajaților a crescut cu 40%. Programul “Work-Life Choice Challenge Summer 2019” a acordat angajaților cu program întreg zile de vineri libere, în luna august. Angajații au fost plătiți în continuare, chiar dacă nu au lucrat. Pe lângă această măsură, durata ședințelor a fost stabilită la maximum 30 de minute și au fost încurajate discuțiile online, în locul celor față în față.
În urma unui sondaj efectuat printre angajați, 92% dintre aceștia s-au declarat încântați de ziua liberă câștigată în fiecare săptămână.În aceeaşi perioadă, ideea a fost lansată în altă economie mare a lumii, Marea Britanie, de data asta, politic. La fel ca în Finlanda.
Laburiştii britanici: „Ar trebui să muncim ca să trăim, nu să trăim ca să muncim”
“Ar trebui să muncim ca să trăim, nu să trăim ca să muncim”, a declarat celebrul parlamentar laburist britanic John McDonnell, la Conferinţa Partidului Laburist, în septembrie 2019. Laburiştii chiar au pus în programul cu care speră să câştige viitoarele alegeri din Mare Britanie o reducere a orelor de muncă la 32, prin eliminarea zilei de vineri din programul de lucru.
Visul celui mai la modă economist printre statele lumii
Unul dintre cei mai citaţi economişti din istorie şi arhitectul multora dintre foile de funcţionare ale statelor din vestul lumii de azi, John Maynard Keynes, a fost şi cel care lansat ideea reducerii timpului petrecut la muncă. El zicea prin anii 1930 că modelul lui de capitalism se va dezvolta în aşa fel încât se va ajunge la reducerea accelerată a programului de lucru. “Visa” că în jurul anului 2030 programul de muncă va fi de 15 ore pe săptămână (azi fiind de 40 de ore).
Cum s-a ajuns la două zile de weekend
Dar când şi cum s-a stabilit că săptămâna de lucru are cinci zile? BBC găseşte în dezbaterile de azi similitudini cu cele din secolul al 19, când a fost stabilit că weekendul va avea două zile, sâmbătă şi duminică. Deşi pare împământenit, cele două zile libere sunt o chestiune relativ nouă. Au fost obţinute mai degrabă prin campanii de convingere făcute de sindicate şi unele companii care monetizau timpul liber al muncitorilor, cum ar fi hotelierii, cârciumarii, frizerii, şi toţi ceilalţi care se ocupă de timpul liber al muncitorilor. La dezbatere şi lobby pentru weekendul de două zile a participat şi biserica, ea considerând că o zi liberă înainte de slujba de duminică i-ar aduce mai mulţi enoriaşi practicanţi şi, per total, ar conduce la îmbunătăţirea mentalului şi moralului clasei muncitoare. Rezultatul acestor campanii a fost eliberarea zilei de sâmbătă, ca practică în companii şi mai apoi ca regulă legalizată de guverne.
În România, duminica a devenit liberă abia la începutul secolului 20. Sâmbăta, abia după comunism
România fost în urma Europei la reforma programului de muncă. Legea pentru “repaosul duminical” din 1910 a prelungit durata repausului săptămânal la o zi, față de o jumătate de zi, așa cum era prin legea dată în 1897. Instituțiile statului, administrația publică și brutăriile făceau excepție de la lege.
În 1950, primul Cod al muncii din România reglementa durata și modul în care se acorda repausul săptămânal – în timpul unei săptămânii, fiecare angajat avea dreptul la un repaus continuu de minimum 24 de ore, în ziua de duminică. Cei care nu puteau beneficia de repaus în timpul zilei de duminică aveau dreptul la acea perioadă de odihnă într-o altă zi din săptămână. Pe larg, despre reglementarea istorică a muncii găsiţi în acest articol.
Abia după Revoluţia din 1989, în 1990, România a trecut la săptămâna europeană de lucru, de cinci zile. Prin Decretul-lege nr. 95/1990 s-a hotărât trecerea la săptămâna de lucru de cinci zile în unităţile de stat. În timp, prin lege, au fost stabilite mai multe zile libere, fie în timpul unor sărbători creștine, fie legate de anumite evenimente, cum este 1 decembrie, Ziua Națională a României, sau 1 mai, Ziua internațională a muncii. Până atunci, singurele zile libere, inclusiv pentru elevi, erau doar duminicile şi zilele legale de 1 şi 2 mai, când se sărbătorea Ziua Muncii.
Codaşii Europei la zile libere
România e codaşă la zile libere, în comparaţie cu alte state din Uniunea Europeană. Malta, de pildă, are 36 de zile liere pentru angajaţi, pe an. Spania are 34, Bulgaria şi Polonia câte 33, Cehia are 32 de zile libere. Germania şi Irlanda câte 29, Marea Britanie, 28, iar Olanda are 27. România oferă legal circa 14 zile libere pe an.
Ce zic socialiştii din România despre trendul european
Trei zile libere de weekend este o chestiune promovată de forțele de stânga din Europa. Aşadar, ECONOMICA.NET l-a întrebat pe principalul teoretician economic al PSD, profesorul de economie Cristian Socol, ce parere are despre această idee.
In țările aflate în apropierea frontierei tehnologice reprezinta un proces firesc reducerea săptămânii de lucru la 4 zile. La noi probabil peste 10-15 ani, atunci când inteligenta artificială / roboții vor înlocui forța de muncă în multe domenii se va putea generaliza săptămâna de lucru de 4 zile. Până atunci consider că ar trebui să se respecte drepturile angajaților privind programul de lucru normal – 5 zile pe săptămână a câte 8 ore pe zi. Peste 90% dintre studenții care au deja un loc de muncă acuză numărul însemnat de ore lucrate peste programul normal și supraîncărcarea cu sarcini zilnice, comparativ cu aceeasi pozitie din țările dezvoltate și pe salariu la o cincime față de lucratorul din Vest cu care se compară.
Atunci când România nu va mai fi considerată un cluster de afaceri cu forta de muncă ieftină vom putea vorbi de punctul de început al dezvoltării capitalului uman, proces ce se va finaliza și cu reducerea duratei săptămânii de lucru la 4 zile”, a comentat Socol pentru ECONOMICA.NET.