Vrea Guvernul să vândă românilor mai mult din companiile sale, după succesul Transgaz? Sau nu?
Oferta Transgaz „a demontat” prejudecăţile privind piaţa românească, potrivit lui Cristian Tudorescu, managing partner în compania de consultanţă financiară Explore Asset Management.
„Oferta recent încheiată cu succes a mobilizat sume de pănă la 40 milioane de euro de la investitorii mici şi medii”, spune Cristian Tudorescu.
Dar sunt oficialii guvernamentali dispuşi să recunoască „demontarea” prejudecăţilor respective? Mulţi dintre actorii pieţei sunt sceptici că succesul Transgaz i-ar fi convins pe înalţii funcţionari de stat.
Oficialii guvernamentali recunosc de cel puţin 10 ani nevoia de atragere a românilor obişnuiţi la bursă, dar doar două companii de stat au mai fost privatizate (parţial) prin bursă, după experienţa istorică a programului de privatizare în masă din anii ’90.
Ieri, ministrul Constantin Niţă a reafirmat, la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), programul guvernamental de oferte publice pentru acest an, „recomandat” cu multă putere de convingere de FMI, dar a mai spus şi că nu crede că Guvernul va mai vinde pachetul de aproape 10% din acţiunile OMV Petrom, scos pe piaţă fără succes acum doi ani.
De ce poate face un ministru astfel de declaraţii?
Vrea, sau dacă nu, de ce nu vrea Guvernul să vândă din acţiunile sale la marile companii, dar şi la cele mici, marilor investitori, dar şi celor mici, care asigură adâncimea unei pieţe care poate finanţa economia mult mai bine decât o face statul?
Mai mulţi brokeri şi analişti, au răspuns la aceste întrebări ale ECONOMICA.NET.
Cât va conta „impulsul Transgaz„
„Probabil succesul Transgaz va oferi un impuls serios Guvernului pentru a accelera programul de vânzare ( de acţiuni prin bursă, n.r.)”, a declarat Alin Brendea, director general adjunct al casei de brokeraj Prime Transaction.
Lansarea ofertelor publice de acţiuni ale Guvernului „depinde doar de voinţa politică a oricărui guvern pentru a folosi piaţa de capital drept loc de licitaţie pentru vânzarea pachetelor existente în portofoliul statului”, răspunde Marcel Murgoci, director de operaţiuni al casei de brokeraj Estinvest.
Guvernele României nu vor privatizări prin bursă „pentru că nu-şi dau seama de potenţialul pieţei, de cât ar câştiga statul din astfel de oferte. Sau pentru că nu le interesează. Pentru că transparenţa căreia ar trebui să-i facă faţă este prea greu de administrat şi pentru că există interese…”, îşi încheie, abrupt, răspunsul un alt broker veteran, Mihai Chişu, de la Swiss Capital.
Şi atunci când, rareori, au vrut privatizări (parţiale) prin bursă, autorităţile au avut mari „diferenţe de percepţie privind preţul optim, în sensul că aşteptările lor şi ale investitorilor se poziţionau la o distanţă destul de mare, fapt ce explica într-o anumită măsură ritmul lent de derulare a ofertelor publice”, spune Cristian Tudorescu.
În aceste condiţii succesul ofertelor a fost rezultatul muncii şi puterii de convingere a intermediarilor şi a unora dintre funcţionari.
Alţi brokeri sunt mai tranşanţi, dacă o fac sub protecţia anonimatului:
„De ce nu vrea? „Pentru că Guvernul este interesat doar de soarta uneia dintre cele două lumi paralele din România: cea a aparatului de stat, a familiilor şi intereselor private ale acestora. Sunt circa 1,2 milioane de salariaţi bugetari şi fiecare fac parte dintr-o familie. Circa cinci milioane de cetăţeni români depind direct de stat şi satisfacerea intereselor acestora este ceea ce îi preocupă pe oficialii guvernamentali. De ce ar fi aceştia interesaţi de cealaltă Românie, a profesioniştilor privaţi şi a nevoilor economice reale? De ce şi-ar bate capul, ca să ce? Să fie siliţi să se supună unui grad de transparenţă insuportabil pentru spiritul lor de gaşcă şi să se dezveţe să sifoneze banul public?”
„Biciul“ FMI
Cei mai mulţi spun, explicit sau nu, că, fără „biciul FMI”, guvernelor României şi intereselor pe care le-au reprezentat de-a lungul vremii nu le-a convenit transparenţa la care listarea companiilor statului la Bursă le obligă.
Totodată, printre rigorile pieţei nu se numără „donaţiile”, ca aceea prin care o parte consistentă din veniturile Romgaz a ajuns la buget (altfel decât prin divindende), şi nici ordonanţele care stabilesc gradul de alocare a profitului în dividende.
S-ar mai fi vorbit în acest an de listarea Romgaz şi a Nuclearelectrica fără presiunea FMI?
„FMI a jucat un rol în problema listărilor… Noi pledăm de multă vreme pentru seria de listări de care se vorbeşte acum. Când am început, nu era nimic previzibil. Acum există o serie de privatizări şi oferte publice. Desigur, FMI are la dispoziţie pârghii mai puternice şi acum seria de listări şi oferte publice este în curs de derulare”, a declarat Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea, într-un interviu pentru ECONOMICA.NET.
Oficialul Franklin Templeton a mai lăsat să se înţeleagă faptul că unele dintre pledoarii au fost adresate direct FMI.
Vechi promisiuni
Oferta de vânzare a pachetului de la Petrom a fost un eşec, acum doi ani, din cauza pretenţiilor de preţ nerealiste, şi a metodei neadecvate şi total netranspartentă, aleasă de Guvern împreună cu intermediarul rus (Renaissance Capital), potrivit brokerilor şi analiştilor.
Între timp, intermediarii români şi străini, dar buni cunoscători ai pieţei autohtone, au reuşit două noi oferte de vânzare de mare succes, inclusiv la micii investitori, cu pachete la Trasnelectrica, anul trecut şi, la Transgaz, zilele acestea.
Mii de mici invesitori au mobilizate sute de milioane de lei pentru a participa la aceste oferte, structurate astfel încât să li se rezerve şi lor accesul.
Încă din 2004 Guvernele României fac planuri de privatizăre prin bursă a mai mult de 10 companii ale sale, angajându-se să dezvolte piaţa de capital. Doar două au ajuns la Bursă, adică excat cele la care este foarte greu, dacă nu imposibil să se ceară Guvernului să cedeze pachetul majoritar. Sau mai precis, controlul absolut.
Cum se face
Nu s-au stins nici acum suspiciunile din piaţă privind cât de nedorit a fost eşecul ofertei Petrom. Oferta a fost concepută nefericit, în orice caz.
Altfel au stat lucrurile cu recenta ofertă Transgaz.
„Când vinzi ceva este important şi cum faci acest lucru. Faptul că Guvernul a acceptat (în cele din urmă) să ofere un discount micilor investitori şi că nu doreşte neapărat să vândă peste preţul minim decât dacă investitorii instituţionali exprimă un interes crescut (susbcriind peste 150% din tranşa dedicată lor) sunt lucruri care au facut vandabila această ofertă”, explică Alin Brendea de la Prime Transaction.
Marcel Murgoci completează:„Ofertele derulate de către stat vor avea întotdeauna succes la masa largă a investitorilor, mai ales dacă se utilizează metode cât mai transparente de vânzare.Dar succesul deplin al unei oferte este garantat de participarea cât mai consistentă a investitorilor instituţionali”.
Ofertei Transgaz i s-a asigurat succesul atrâgându-se investitorii mari cu o plajă largă de preţuri (171 -230 lei/ acţiune) şi s-a stabilit un preţ de adjudecare mare doar penrtu cazul în care investitorii arată că sunt dispuşi să-l plătească. Iar oferta Transgaz a contribuit la dezvoltarea pieţei oferind investitorilor mici reduceri de 3-5% faţă de preţul cerut investitorilor mari.
Aşa se face că „oferta Transgaz a demontat mai multe opinii cu tentă pesimistă legate de piaţa romanească”, după cum conchide Cristian Tudorescu.
„Acum un an sau doi se considera că nu existăm pe harta investitorilor străini, sau că nu este cerere internă pentru acţiuni. Oferta recent încheiată a mobilizat sume de pana la 40 milioane de euro, de la investitorii mici şi medii. Adăugand şi transa investitorilor mari, rezultă că au fost atrase în total sume de peste 100 milioane de euro. Investitorii au dobândit parţial acţiuni faţă de cererea lor, fiind foarte probabil ca acele sume să revină către piaţă în perioada următoare”, a mai spus directorul şi asociatul Explore Asset Management.
Fostul analist bursier se referă la faptul că s-au blocat sume de bani mult mai mari decât cele care au acoperit achiziţiile în ofertă. În total, cererea a fost mai mare decât oferta şi diferenţa de circa 30 de milioane de euro, s-ar putea întoarce la bursă prin tranzacţii cu alte acţiuni.
Pe de altă parte, în general, Guvernul ar trebui să folosească piaţa internă de capital pentru nevoile de finanţare ale bugetului de stat (din care se fac şi investiţii economice).
„Întrebarea de 10 puncte este: să folosească piaţa prin lansarea de titluri de trezorerie, în condiţiile în care, probabil, evoluţia sectorului bancar nu mai oferă Guvernului acelaşi grad de confort, în cea ce priveşte mobilizarea rapidă de resurse financiare?”, se întreabă Alin Brendea de la Prime Transaction.