‘Problema cea mai dureroasă care ne împiedică să ne îmbunătăţim performanţa în domeniul fondurilor de coeziune este birocraţia. Chiar dacă o parte a ei provine de la Bruxelles, cea mai apăsătoare parte vine de la Bucureşti prin acele reguli, cerinţe suplimentare de autorizare, de avizare şi reavizare pe care primarii şi consiliile locale, dar şi oamenii de afaceri care doresc să întocmească proiecte cu finanţări europene, le cunosc prea bine. Aşteptăm de trei ani o promisă lege cu privire la debirocratizare, dar această lege încă nu a venit’, a spus deputatul european, într-o conferinţă de presă.
Iuliu Winkler a mai arătat că în această perioadă activitatea legislativă din Parlamentul European (PE) a fost marcată de discuţii aprinse legate de diminuarea bugetului post 2020 al UE din cauza Brexit-ului, dar şi de dezbateri cu privire la viitorul Uniunii după ieşirea Marii Britanii şi în contextul frământărilor interne şi globale.
În contextul Brexit-ului, bugetul UE ar putea să scadă cu 11-12 miliarde de euro, ceea ce ar putea duce la reducerea bugetelor pentru Politica Agricolă Comună şi Politica de Coeziune.
‘Cea mai importantă miză o reprezintă finanţarea celor două mari politici europene, Politica Agricolă Comună şi Politica de Coeziune. S-a propus scăderea finanţării acestor două politici după 2021 din cauza diminuării cu 11-12 miliarde de euro anual a bugetului UE, ca urmare a Brexit-ului. Propunerile de scădere sunt de circa 5 procente la Politica Agricolă Comună şi de 7 la sută la cea de Coeziune. E vorba despre o scădere statistică, iar manifestarea acesteia este diferită de la un stat membru la altul’, a explicat europarlamentarul UDMR.
Iuliu Winkler a arătat că România nu îşi poate permite diminuarea finanţărilor aferente celor două politici şi că trebuie să-şi găsească aliaţi în ţări din centrul şi estul Europei, care să susţină această cerinţă.
Parlamentarul european a mai spus că în PE va acţiona sub mandatul primit din partea UDMR, care urmăreşte păstrarea finanţărilor din Politica de Coeziune la nivelul actual, dacă nu se poate obţine o majorare a lor, şi păstrarea celor aferente Politicii Agricole Comune, în special în favoarea micilor şi a tinerilor fermieri.