Zi de mobilizare împotriva austerităţii şi corupţiei în Spania, după 32 de ani de la puciul din 1981
„Nu loviturii de stat din partea pieţelor”, „O democraţie veritabilă” şi apărarea serviciilor publice sunt unele dintre sloganurile acestei „maree cetăţeneşti” de la 23 februarie, ziua marcării loviturii de stat militare care a îngrozit tânăra democraţie spaniolă la 23 februarie 1981.
Funcţionari, profesori, medici şi infirmiere, mişcări feministe, asociaţii ecologiste, mici partide politice, grupări din cadrul mişcării „indignaţilor” sau mineri din nordul Spaniei urmau să se reunească în patru puncte din Madrid şi să se îndrepte, sâmbătă seara, către Piaţa Neptuno, în apropiere de Congres.
„În 1981, după lovitura militară de stat, cetăţenii au manifestat masiv pentru apărarea libertăţii şi democraţiei. Astăzi, după 32 de ani, îndemnăm toţi cetăţenii, toate adunările şi toate colectivele să se reunească în cadrul unei zile de mobilizare”, a anunţat Platforma 23F.
Platforma denunţă, fără distincţie, „politicile brutale de austeritate socială”, „corupţia şi pierderea legitimităţii instituţiilor” din Spania aflate la originea „celei mai dure crize a democraţiei din ultimele decenii”.
„Ne confruntăm cu o veritabilă lovitură de stat financiară. De aceea am ales această dată”, a declarat Paco Segura, un purtător de cuvânt al uneia dintre asociaţiile organizatoare, „Ecologistas en accion”.
„În prezent, democraţia noastră este ameninţată şi, de aceea, manifestăm pentru a cere o democraţie adevărată, în care oamenii să îşi poată decidă viitorul”, a adăugat el.
Principala ţintă a furiei manifestanţilor este politica de austeritate a Guvernului de dreapta condus de Mariano Rajoy, vizând recuperarea a 150 de miliarde de euro într-o perioadă de trei ani, până în 2014, cu scopul reducerii deficitului ţării.
Însă această politică de austeritate dură este larg percepută ca o frână în calea relansării economice, într-un moment în care Spania, aflată în recesiune, afişează un şomaj de peste 26%.
Perspectivele pentru 2013 rămân foarte foarte sumbre, şomajul putând atinge 26,9%, iar PIB-ul putând să înregistreze un recul de 1,4%, potrivit Comisiei Europene (CE).
În contextul în care toate alarmele sunt pe roşu, nemulţumirea este acentuată de un ajutor european, în valoare de 41 de miliarde de euro, acordat sectorului financiar, fragilizat de expunerea sa în domeniul imobiliar, băncile fiind considerate de mulţi spanioli responsabile de criză.
Dezvăluiri succesive despre cazuri de corupţie care afectează marile instituţii ale ţării sporesc această nemulţumire.
Monarhia, care până în prezent s-a bucurat de reputaţia că este de neatins, este implicată într-un scandal fără precedent. Ginerele regelui Juan Carlos Iñaki Urdangarin a fost audiat sâmbătă de către un judecător de instrucţie, în Baleare, în cadrul unei anchete cu privire la o deturnare de fonduri publice în valoare de milioane de euro.
Casa Regală a fost nevoită, vineri, să publice o dezminţire cu privire la zvonuri referitoare la o eventuală abdicare a suveranului, în vârstă de 75 de ani, slăbit de probleme de sănătate persistente.
De asemenea, numele lui Mariano Rajoy a apărut, în ianuarie, pe o listă publicată de cotidianul El Pais cu presupuşi beneficiari ai unor plăţi oculte. Şeful Guvernului a ripostat oferind asigurări că nu a primit niciodată bani la negru şi a dezminţit, într-un discurs susţinut marţi în faţa deputaţilor, că fenomenul corupţiei „ar fi generalizat” în Spania.
Încercând să preia iniţiativa în faţa opoziţiei care îi cere să demisioneze, Rajoy a vrut să imprime un ton pozitiv acestui discurs, susţinut în cadrul dezbatrii tradiţionale despre Starea Naţiunii. Mulţumită măsurilor de austeritate, a spus el, Spania a putut să evite „naufragiul”. Dar premierul nu a ascuns faptul că drumul de parcurs este încă „lung şi dificil”.