Ziua în care România a devenit mai mare
Ceea ce arată acum ca un dezastru pentru Europa s-ar putea dovedi dezastruos doar pentru englezi. Scoţia vrea să rămână în UE şi avea deja intenţii de independenţă, iar Irlanda de Nord vrea unificarea cu Irlanda, ţară care a adoptat moneda euro. Şi în Gibraltar referendumul a avut un rezultat masiv pro-UE, iar Spania a propus deja „suveranitate comună” asupra micuţei peninsule.
Uniunea Europeană păşeşte atent de zeci de ani în jurul sensibilităţilor britanice, de la protecţionismul vădit pentru cartierul financiar londonez la atitudinea pururi persiflantă faţă de proiectul european, cu excepţii impuse unilateral de neaderare la Schengen şi respingere a monedei euro.
Într-adevăr, ar putea fi începutul sfârşitului pentru UE, care pierde a doua mare economie europeană şi unul dintre principalii contribuitori neţi la buget. Încă de la începutul discuţiei despre un vot în Marea Britanie privind apartenenţa la Uniune, referendumul a propulsat partidele naţionalist-eurosceptice, anti-imigraţie, din celelalte ţări UE. Astăzi, după rezultatul din Marea Brianie, liderii de extremă-dreapta din Olanda şi Franţa s-au grăbit să ceară convocarea de referendumuri similare în celelalte ţări membre, punând sub semnul întrebării existenţa UE în forma pe care o cunoaştem astăzi. Votul din Marea Britanie, câştigat de „quitters” în maniera ilustrată de imaginea de mai sus, impune fără îndoială o reformă profundă a Uniunii Europene.
Cacealmaua stângace şi iresponsabilă a lui David Cameron, prin care premierul britanic a încercat o reconciliere în propriul Partid Conservator împotriva interesului naţional în primul rând şi apoi a celui european, s-ar putea dovedi cea mai grea lovitură aplicată Marii Britanii după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Pentru a avea acces la piaţa unică a UE, principala destinaţie a exporturilor britanice, companiile din insulă vor fi nevoite să se supună aceloraşi reglementări europene ca până acum fără a mai avea însă acces la procesul decizional.
Fără integrarea cu piaţa unică din UE, cartierul financiar londonez îşi va pierde influenţa globală; bancherii de la Frankfurt şi Paris îşi freacă deja mâinile în aşteptarea investitorilor.
Fără a mai face parte din imperiul european, Marea Britanie se va face auzită tot mai greu pe scena globală, şi-ar putea pierde rapid relevanţa ca putere geopolitică majoră, statut susţinut până acum de alianţa frăţească cu Statele Unite şi de faptul că avea în spate puterea Germaniei şi Franţei. Londra are şanse chiar să iasă din graţiile Washingtonului, având în vedere că preşedintele Barack Obama a declarat răspicat că America preferă ca principalul său aliat în lume să rămână în UE. Vocea britanicilor devine mai irelevantă ca oricând pentru o Chină tot mai puternică, în ascensiune fulminantă, şi pentru o Rusie care îşi încordează muşchii în căutarea gloriei de altădată.
Mai mult, ceea ce pare acum un coşmar pentru birocraţii de la Bruxelles şi pentu nou-veniţii din Est s-ar putea transforma într-o oportunitate de progres către o Europă mai unită. Proiectul european nu va mai fi ţinut în loc de o Mare Britanie mereu cu nasul pe sus. Balanţa puterii în Europa se înclină decisiv către polul Berlin – Paris.
Ţările care au aderat în 2004 şi 2007 se remarcă cu procente încă ridicate de susţinere faţă de proiectul european. Vor în Schengen, vor în euro, vor securitate şi prosperitate. Acolo unde Marea Britanie, membru fondator al UE, a dat o lovitură grea Europei în vremuri oricum tulburi, în plină criză a refugiaţilor şi într-o perioadă de depresie economică prelungită, vocea celor care au încă entuziasm pentru proiectul european poate deveni mai importantă la Bruxelles, la Frankfurt sau la Paris.
De notat însă, la final, că traversăm o nouă criză mondială de încredere, o perioadă de acută incertitudine. Referendumul a avut rol consultativ, iar premierul David Cameron şi-a anunţat vineri demisia cu efect din octombrie. Una dintre variantele prudente vehiculate în perioada premergătoare referendumului a fost declanşarea de alegeri generale anticipate în Marea Britanie, cu un partid sau o alianţă care va candida cu un program ferm de menţinere a ţării în UE. Rezultatul unui scrutin parlamentar primează oricând în faţa unui referendum consultativ, deci orice este posibil.
În orice caz, vineri, 24 iunie, începe o perioadă în care este foarte uşor pentru orice lider, pentru orice ţară şi companie, să ia decizii greşite.